Si noi, si actuala productie de “La Traviata” la ONB am avut norocul sa vedem cateva protagoniste in interpretari – nu ma feresc sa spun – world-class. Pentru mine, in mod special, este productia care mi-a reintors fata catre acest titlu dupa foarte multi ani in care o ocoleam cu gratie (o vazusem prea mult).
E doar o coincidenta faptul ca, dupa zece ani de la “debutul” meu la Covent Garden, o vad pe scena tot pe Anna Netrebko. Atunci, in Violetta Valery. Duminica trecuta, in Lady Macbeth. Nicio intalnire pe viu intre noi in toti acesti ani. Admit ca asteptarile mele sunt mari si nelinistile inexistente. Dar sa povestim.
Mutat evident in rolurile spint, Teodor Ilincai a facut un Rodolfo decisiv si in forta (in sens bun) si este, datorita experientei in distributie, locomotiva spectacolului. Nu-i greu de ghicit ca va lasa rolul in urma, Turiddu, Maurizio, Cavaradossi sunt deja in voce…dar ce dreptate i-a facut lui Rodolfo cu superbul diminuendo din actul trei.
Sa ascult Oratoriul de Craciun de Bach in toaleta de pe Heathrow era ultima chestie la care ma asteptam. Asta era fix acum o saptamana si aveam un setup mental shopping related. Asa, pe ultima suta. Dom’le, tara asta nu inceteaza sa ma uimeasca. Asa cum o sa va uimesc-anunt si eu pe voi ca
Nu cred sa fi ascultat o alta opera mai des in ultimul an. “Cosi fan Tutte” este una dintre noile mele preferate. O revelatie importanta ale carei cauze am sa le povestesc altadata. Am vazut opera asta live de vreo doua ori in spectacole care nu mi-au trezit cine stie ce emotii si reflectii. I-am
Lucru interesant, daca treci in revista tot programul Festivalului Enescu 2017, poti lesne sa faci o radiografie a preferintelor melomanilor romani dupa numarul de bilete care mai sunt disponibile: de la vechi afinitati si simpatii la trenduri mondene – evident ca exista asa ceva si in muzica clasica. Am preferintele mele, am luat (destule) bilete.
Obligata de maniera in care s-a asezat viata mea anul asta, dar si de circumstante nefericite prin care unele institutii culturale autohtone m-au facut sa nu le mai calc pragul de la un punct anume si din principiu – am vazut mult mai putine spectacole de opera. Mai mult teatru. M-am intors la marea mea
De cate ori vizitez casa in care am stat anul trecut, profit de un moment in care verva calda de familie se muta un pic in alta parte si scotocesc discret in sertarul in care tin fotografia asta (cu care ilustrez). Cand am fost la evenimentul de strangere de fonduri pentru Teodora Maftei, fotografa ranita grav
E o arta sa….daca ne-am fi intalnit azi cand am plecat de acasa, ti-as fi spus ca e o arta sa legi sireturile pantofilor Oxford de care nu mai despart. E o arta sa faci orice bine. E o arta sa oferi cuiva o experienta culturala pe care sa n-o uite usor. Pe care s-o
Sa ma ierte fanii genului: mie nu-mi place opereta. Mi se pare desueta. Manata de curiozitate am venit, admit. Din dorinta de a ma aseza pe-un scaun de teatru. Si mai ales ca sa vad ce-a facut Andrei Serban. Pentru inceput sunt bucuroasa ca incepe stagiunea. Ma tratez cu un spumant de la bar si
