Screen Shot 2015-03-06 at 4.06.09 PM

10 intrebari pentru ANITA HARTIG

Aflata in centrul atentiei datorita unei cariere ce progreseaza spectaculos, Anita Hartig se prezinta publicului roman diseara, pe scena Salii Palatului. O interventie scurta dar binevenita. Si un prilej perfect sa aflam mai multe despre ea intr-un interviu pe care l-a oferit cititorilor OperaOnline.ro. Enjoy!

1.Publicul roman te poate vedea pe scena Festivalului George Enescu in Simfonia a II a de Mahler, alaturi de Orchestra Nationala Rusa, sub bagheta maestrului Horia Andreescu. In aceeasi formula ati concertat luni la Moscova. Cum a fost in Rusia?

Este prima data cand ma aflu la Moscova si este pentru prima data cand cant aceasta lucrare, pentru prima data cu acesti muzicieni si pentru prima data lucrez cu dirijorul Horia Andreescu: -:) .

Desigur, nu e foarte ampla partea de soprana, sunt doar cateva fraze, insa tot ce se intampla inainte, atata muzica, emotie, culori, intensitate, cautari, zbucium si in final o resemnare si acceptare (muzica lui Mahler) – aceste lucruri m-au emotionat si mi-au daruit o experienta noua si deosebita! Mesajul acestei lucrari e atat de minunat si sper ca am reusit sa il transmitem. Si chiar daca majoritatea celor din public nu au inteles cuvintele din limba germana, cu siguranta s-au lasat patrunsi de muzica (limbajul primar si universal)!

2. Colaborarea ta cu Wiener Staatsoper se desfasoara, din acest an, in cadrul unui “contract de rezidenta”. Ce inseamna acest status si ce schimbari aduce in cariera ta?

Asta inseamna ca o sa am mai multa libertate, ca nu voi mai fi restransa de un anumit program impus de Viena, de cover, de exemplu.

O sa ma aflu in Viena pe o perioada determinata, in rest pot astfel sa imi onorez contractele semnate cu alte opere. E incitant, desigur!

3. Studiezi cu Ileana Cotrubas la Viena. Care sunt obiectivele tale in aceste sesiuni? Dincolo de studiul tehnicii vocale si interpretative, ce altceva iti transfera comunicarea cu o personalitate ca Ileana Cotrubas?

Am avut norocul, sansa si placerea sa o intalnesc pe doamna Ileana Cotrubas acum aproape 3 ani, de atunci am lucrat impreuna de cate ori era posibil. Simt ca am acumulat foarte mult si, desigur, sunt multe lucruri pe care le mai invat, din fericire, si poate asta face acest “job” atat de palpitant:  intotdeauna acumulezi si inveti, intotdeauna apar roluri noi, interpretari noi, oameni noi, orchestre, colegi etc.

Doamna Cotrubas este de o sensibilitate iesita din comun, cand exemplifica anumite sunete sau fraze, acestea sunt pline de emotie si sinceritate, daruire, pathos, iar asta ma inspira si pe mine sa fac la fel!

Desigur ca cere foarte mult, insa mi se pare just, vrea sa ma determine sa imi depasesc limitele!

4. Lucrezi in teatre importante, CNN ti-a dedicat un material,vei debuta la MET in 2014 si vei fi vazuta in toata lumea, datorita transmisiei HD a spectacolului “La Boheme” de la New York.  Cum te simti in legatura cu aceasta evolutie spectaculoasa a carierei tale? Este ceva care te-a luat pur si simplu prin surprindere?

Se vor face mai multe spectacole de “La Boheme” cu alte casturi din care fac parte Maja Kovalevska, Joseph Calleja, Barbara Frittoli, insa ei au ales sa transmita spectacolul in care cant eu impreuna cu Vittorio Grigolo.

Nu stiam cand am semnat contractul, acum 2 ani, ca o sa fie transmis. M-au anuntat ulterior si desigur ca m-am bucurat, este in primul rand o oportunitate formidabila, sa ma vada si familia si, desigur, un public mult mai mare decat cel care vine in mod obisnuit la opera.

Este o publicitate enorma, sper doar sa fiu in forma cea mai buna!

5.   In mai toate interviurile vorbesti foarte mult despre comunicarea ta cu orchestra si cu dirijorul: esti un adevarat “om de echipa” intr-o lume a orgoliilor personale. Ai avut colaborari speciale in acest sens?

Absolut! Sunt un om de echipa insa cu o anumita personalitate.

Asta inseamna ca am o anumita sensibilitate, temperament si ceva de spus (altfel nu m-as fi urcat pe scena doar sa arat cat sunt de draguta si ca am o anumita voce, ca pot canta tare sau un sunet inalt)!

Nu sunt o marioneta care doar executa miscari nefiresti impuse  de un regizor. Sau un ritm impus care e nemuzical.

Cum sa va fac sa intelegeti: pentru mine ceea ce fac, muzica, opera, scena reprezinta un sanctuar!

Acolo fiecare trebuie sa renunte la orgoliu si masti, acolo ne dezbracam de propria persoana si spunem o poveste, ne transpunem in pielea personajului si ” traim” pentru cateva ore o alta viata ( sau asa ar trebui sa fie!).

Trebuie sa lucram impreuna, altfel ramane doar un act artistic (in germana künstlich, artificial) iar noi trebuie sa il facem sa fie adevarat pentru ca publicul sa ramana atins si emotionat! Doar adevarul emotioneaza si misca. Artificialul, nu!

Iar daca un dirijor si regizorul, de asemena, raman fideli partiturii, muzicii si textului scris, indicatiilor din partitura –  atunci si ceea ce spun acestia, dupa ce trec muzica prin propriul filtru, sensibilitate si imaginatie, este valabil si demn de urmat.

O colaborare, simpatie si legatura profesionala deosebita am avut cu dirijorul italian Carlo Rizzi cu care am facut impreuna “La Boheme” in doua productii diferite (La Monnaie si Welsh Natinal Opera). Un dirijor deosebit de empatic cu cantaretii si extrem de sensibil si sensitiv! Daca ai norocul sa fie pe scena parteneri la fel de sensibili si sinceri, plus un dirijor si un regizor la fel, cred ca e cea mai mare placere si bucurie! Intr-adevar atunci cred ca suntem mai aproape de divinitate si noi si publicul!

Astept insa cu nerabdare sa lucrez “La Traviata” impreuna cu Marco Armiliato in viitorul apropiat si  m-as bucura daca voi avea ocazia sa am o colaborare cu Pappano! Dupa parerea mea sunt dirijori cu o muzicalitate si sensibilitate deosebite, pathos si iubesc cantaretii mult mai mult decat altii!

6Te-ai concentrat, pana acum, pe spectacolul de opera. Ai in plan sa te exprimi si in genuri proxime (lied, vocal simfonic etc) ca o optiune de dezvoltare a carierei? Ce anume te intereseaza?

Deocamdata asa este, insa in vocal simfonic sunt cateva lucrari absolut deosebite pe care as dori sa le abordez la un moment dat! Liedul este o alta poveste, daca vocal simfonicul este mai aproape de opera, la lied nu ai orchestra sau colegi, cor in apropiere. Esti doar tu si pianistul. Nu exista decor, lumini, costume, toate astea trebuie “rezolvate” cu vocea, expresia cuvantului, pianistul. Este un gen extrem de fragil si intim si inca nu ma simt pregatita sa sustin un intreg recital de lied de una singura. Poate mai tarziu!

7. Vei debuta in “La Traviata” la Zurich. Se spune ca Violetta este unul dintre “marile roluri”, un pas definitoriu pentru cariera unei soprane. Pentru tine ce reprezinta, cum te raportezi la el?

Asa este! Studiez rolul de ceva timp, asta inseamna ca am cantat fraze si fragmente si apoi l-am pus deoparte pentru catva timp, iar l-am reluat, iar l-am pus deoparte. Nu doar vocal este complex si pretentios, este diferit de tot ce am facut pana acum.

Se stie ca necesita si lejeritate si mult lirism, accente dramatice iar implicarea emotionala este sau va fi de un consum deosebit fata de alte roluri pe care le-am cantat pana acum.

Doar primul act o surprinde frivola si aria trebuie sa fie de o ” nebunie” placere, ca o sticla de sampanie pe care o agiti si pe care, cand o deschizi, explodeaza si da pe dinafara:).  Apoi muzica si compozitorul ne-o arata cum e ea, de fapt, dedicata, iubitoare etc,in sfarsit gustand din iubirea adevarata dupa care era insetata.

Este o provocare nemaipomenita, cand ma gandesc cate Traviate deosebite am ascultat si pe urmele carora vreau si eu sa calc…Callas, Zeani, Stratas, Gheorghiu, Cotrubas, fiecare altfel.. insa tocmai asta este minunat, sa vedem diferite voci si personalitati intr-un rol atat de pretentios! Insa o sa apuc taurul de coarne: o sa il fac si o sa il cant cu vocea, temperamentul si personalitatea mea!

8. Undeva intre ce s-a petrecut deja in cariera ta si ce urmeaza: care este cel mai important pas pe care l-ai facut si ce astepti cel mai tare din ceea ce este programat sa se intample?

Pasi importanti au fost si sunt toti, insa noi nu suntem in aceeasi forma in fiecare zi, din pacate….

Rascruci importante insa au fost: momentul intalnirii cu Ioan Holender care mi-a dat sansa si m-a adus la Viena. A vazut sau a intuit, sau poate a sperat ca exista ceva ce se va dezvolta in mine si mai mult de la momentul auditiei…

Intalnirea cu doamna Ileana Cotrubas si apoi debuturile, legaturile formate cu publicuri diferite,colegi, momentele minunate avute pe scena, dar si momentele in care desi nu eram in forma am trecut cu bine de anumite spectacole, parintii care m-au sustinut si cu ajutorul carora pasii facuti au fost ceva mai usori.

Am avut noroc sa intalnesc oameni buni in drumul meu, asta m-a ajutat foarte mult, doamna Luisa Petrov care nu este doar un agent ci si un om deosebit de intelegator si care ma sustine. Fiind un om extrem de sensibil, dar si dificil, ma bucur ca oamenii pe care i-am intalnit au avut rabdare si incredere in talentul meu!

Lucrurile care vin si care vor mai veni sunt minunate, sunt sigura, imi doresc, si asta o spun de fiecare data, sa fiu sanatoasa, bucuroasa si in forma!

Menirea mea este sa ii bucur pe cei care ma asculta sau sa ii mangai cu un sunet, o fraza, sa ii imbratisez cu vocea:)

9. Mimi in “La Boheme” ti-a adus debuturi importante (La Scala, Covent Garden)  si este o parte consistenta din programul tau viitor. Ar putea fi un rol de cursa lunga pentru tine?

Sigur ca da! Este un rol deosebit pentru mine, pentru o voce lirica ceea ce eu sunt si voi fi si cred ca il voi mai canta si de acum incolo alaturi de altele care vor mai veni.

10. Prin natura profesiei tale generezi, cu fiecare spectacol, reactii publicului, criticilor, colegilor…asa vin recenziile, aplauzele, mesajele cu care te asteapta fanii la intrarea artistilor. Anita, care este cea mai sincera si frumoasa dovada de apreciere pe care ai primit-o vreodata dupa un spectacol?

S-a intamplat de cateva ori, si nu imi e jena sa o spun, ca atunci cand desi nu eram in forma fizica maxima, publicul a simtit implicarea mea emotionala, dedicarea si sinceritatea mea si la final la cortina m-au aplaudat si imbratisat cu strigate de bravo minute in sir.

Sau cand anumiti fani vin si imi spun ca i-am facut sa planga, sau i-am atins, le raspund ca si eu plang si am plans:)

________________________________________________________

Anita Hartig Facebook Official Page

 

2 comments

  • Daniella

    Raspunsurile Anitei Hartig au fost pe masura intrebarilor provocatoare: am apreciat generozitatea cu care a oferit atatea detalii care ne fac sa o cunoastem mai bine (pasiunea pentru muzica, interactiunea cu publicul, colegii etc.). Vom fi alaturi de ea pentru transmisiunea de la Metropolitan si-i uram mult succes!
    Multumim pentru inca un interviu interesant si binevenit inaintea concertului de diseara.

  • Irina

    Ce frumos interviu. Mi-a luminat ziua. Am aflat multe lucruri despre specatcolele, oportunititatile pe care le-a avut pina acum si emotiile ei. Multumim mult.

Leave a Reply to Irina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>