Screen Shot 2015-03-06 at 4.38.49 PM

10 intrebari pentru BOGDAN MIHAI

Am dorit de foarte mult timp sa fac acest interviu pentru cititorii OperaOnline, am inventariat toate curiozitatile mele personale si am incercat sa le intuiesc pe ale voastre. O intamplare fericita a facut sa ma cunosc mai bine cu Bogdan Mihai la Londra. Ma uit la figura lui subtire si eleganta si ma intreb (in minte, eu pentru mine) de unde puterea si volumul din vocea lui? 5 cafenele, o pereche de Conversi si cateva ore bune mai incolo imi dau singura raspunsul: din suflet! Muzica, muzica, muzica – o conversatie de cateva ore in care am intrebat tot ce am vrut sa stiu, foc continuu mi-am spus, cine stie cand mai am ocazia. Si asa s-au pus bazele acestui interviu pe care ma bucur sa-l public imediat dupa premiera cu “Armida” la Garsington. Enjoy!

1. Cum sta bine oricarui interviu deschidem, previzibil, cu debutul tau. Despre care dintre primele tale experiente artistice pe scena, cu public, poti spune ca a fost debutul tau de suflet, momentul in care ti-ai spus in gand “asta e, voi canta opera, voi fi pe scena de acum inainte”.
Imi aduc aminte cu placere, de prima mea incursiune in lumea operei, pe timpul cand eram inca elev la Liceul de Muzica Dinu Lipatti din Bucuresti.
Totul a inceput acasa, cand ascultam la radio melodia “Amigos para siempre” cantata de Jose Carreras si Sarah Brightman. Eram pur si simplu vrajit de aceasta melodie, o fredonam prin casa (incercand sa il imit pe Carreras), imi placeau sunetele pe care le emiteam si, desi toata aceasta joaca avea sa continue zilnic, intr-un final aveam sa ma intorc la studiul viorii, caci asta faceam de 10 ani. Intr-o buna zi ajuns acasa, mama mea imi spune ca incepand cu ziua urmatoare ma voi apuca de canto. Bucuria a fost atat de mare incat nici astazi nu pot uita acel moment in care deja ma visam o persoana importanta. Am luat legatura cu prima mea profesoara de canto, doamna Cristina Magureanu, cea care avea sa imi devina o a doua mama pe parcursul a 4 ani minunati si ne-am apucat de treaba. Totul a decurs extrem de rapid deoarece admiterea la canto avea loc in 5 zile. Tin minte si acum exact ce anume am cantat : Tiberiu Brediceanu ” Pasarica muta-ti cuibul” si Alessandro Scarlatti “O cessate di piagarmi”. Consider ca ii datorez profesoarei Cristina Magureanu foarte mult, dat fiind faptul ca m-a tinut in tesatura vocala de “baritonas” liric la acea vreme, fara sa ma forteze spre registrul de tenor in care cant acum, mai ales ca instrumentul vocal nu era format la acea perioada.

2. Ti-ai inceput cariera direct cu un rol principal, destul de greu (“Il Barbiere di Siviglia”). Cand ai facut primul tau Almaviva la Bucuresti ai decis instant ca vei canta “Cessa di piu resistere” sau ti-ai luat timp de gandire? Ce te-a facut sa accepti?

Cu opera “Il Barbiere di Siviglia” este o poveste lunga si frumoasa. Acest titlu m-a urmarit inca din perioada studiului la Conservatorul de Muzica din Bucuresti ca bariton la clasa profesorului Nicolae Constantinescu, unde am cantat in diferite ocazii cavatina lui Figaro “Largo al factotum”. Dupa absolvirea Conservatorului am decis sa fac un masterclass in Italia cu soprana Mirella Freni. Ajuns in Italia, fac o auditie asa cum era prevazut in regulament- prezint aria lui Battone din opera “L’Inganno felice” de Rossini si, in urma acesteia, Mirella Freni imi impartaseste ceva ce pe moment avea sa ma debusoleze complet : “Per me non sei un baritono, sei tenore, e se vuoi studiare con me, FAI IL TENORE”… / ” Din punctul meu de vedere nu esti bariton ci tenor iar daca vrei sa studiezi cu mine, O FACI CA TENOR”… In acel moment nu mai stiam ce sa fac, incotro sa o apuc (trebuia sa uit absolut tot si sa incep o viata noua).
Revin dupa doua zile cu o arie de tenor “Ecco ridente in cielo” din “Il Barbiere di Siviglia” de Rossini pe care o prezint marii soprane. Reactia domniei sale a fost absolut extraordinara ” Vedi che sei tenore?…Vedi che il tuo strumento suona in un altro modo?…Bravo Miky..” / ” Vezi ca esti tenor?…Vezi ca instrumentul tau suna in alt mod?..Bravo Miky (asa ma alinta). Din acel moment am lucrat timp de 6 luni o singura arie – ” Dalla sua pace” din opera “Don Giovanni” de Mozart, arie pe care s-a fixat cam tot (legato, respiratie, piano, forte etc). Dupa o perioada buna de studiu in care am lucrat diferite arii de tenor, la indemnul Mirellei Freni, m-am prezentat cu “Cessa di piu resistere”. A fost foarte incantata si mi-a spus ca trebuie neaparat sa studiez rolul contelui Almaviva. Dupa ce am absolvit cursurile in Italia, am revenit in tara unde soprana Mariana Nicolesco, care mi-a stat alaturi timp de 12 ani , mi-a spus ca trebuie sa debutez in acest rol la Opera Nationala din Bucuresti. Am fost extraordinar de fericit, insa am intrebat daca este inclusa si aceasta arie. Raspunsul a fost categoric NU. La scurt timp dupa aceasta discutie, a parvenit si materialul de orchestra si iata ca in data de 07. 12. 2007 aveam sa debutez in acest rol, fiind astfel primul tenor care a cantat vreodata aceasta arie in Romania. Bucuria de a prezenta aceasta arie publicului din Romania a fost enorma si, de asemenea, o alta bucurie a fost sa ii am parteneri la debut pe Marian Pop, Oana Andra, Pompeiu Harasteanu, Mihaela Motoc sub bagheta dirijorului Vlad Conta.

3. Esti acum la inceputul unei serii de 7 spectacole cu “Armida”, ai povestit pe blogul tau ca ai acceptat acest rol imediat pentru ca propunerea a venit de la dirijorul David Parry. Ne spui “sunt facut pentru Armida” (am citat corect, da?). Concret, ce inseamna asta? Si pentru ca nimic nu e perfect, spune-mi macar un lucru care nu-ti place sau la care te-ai adaptat mai greu.

Ma aflu la a doua colaborare cu maestrul David Parry, dupa experienta extraordinara de acum un an cand l-am intalnit la Stuttgart Staatsoper si am facut impreuna 12 spectacole cu “Il Barbiere di Siviglia” de Rossini. A fost o colaborare foarte interesanta, fapt ce l-a determinat pe maestru sa ma invite in Marea Britanie sa interpretez cele doua roluri – Goffredo si Carlo in “Armida” lui Rossini, in premiera in UK. Cand am inceput sa studiez aceasta opera, asa cum procedez mereu cu fiecare rol nou (ma indragostesc pur si simplu), vazand tesatura vocala foarte inalta (provocatare), dificultatea cadentelor si dramatismul pe care nu il intalnesti tot timpul la Rossini (marea majoritate a operelor lui fiind buffe), lucrand cu regizorul Martin Duncan si vazand cum se produce aceasta alchimie extraordinara intre ceea ce se intampla muzical si scenic am spus ca sunt facut pentru “Armida”. Este o opera de o frumusete aparte, din punct de vedere muzical, tehnic este incredibil de grea (fapt pentru care este interpretata extrem de rar).
Ce nu-mi place?
Sunt mai multe lucruri: in primul si primul rand, distanta de casa. Ca orice om am tabieturi, iar unul dintre ele este cantatul de dimineata. Un alt lucru incomod aici in UK – instabilitatea locului: repetitiile s-au desfasurat in Londra dupa care am plecat pentru generala pe scena si spectacole la Garsington. Imi consuma destul de mult timp sa ma obisnuiesc cu un loc, un anumit traseu, ca la numai cateva zile sa fiu nevoit sa o iau de la capat cu un loc nou. Insa acestea sunt inconveniente peste care mi-e usor sa trec, avand in vedere pentru ce am venit aici… Armida.

4. Am observat ca ai o cultura muzicala impresionanta, asculti si colectionezi foarte multa muzica. Iti place sa fii si spectator? Reusesti sa te bucuri de muzica sau diseci tot ce asculti?

De la varsta de 16 ani ,de cand am scos primele sunete “operistice”, am inceput sa colectionez/ascult tot ce se poate in materie de opera. Tin minte ca mi-am facut abonament la Institutul Francez din Bucuresti, unde zilnic faceam prezenta luand o singura opera in format CD pe care trebuia sa o returnez intr-un interval de o saptamana, insa eram atat de avid sa cunosc, sa ascult, incat luam, ascultam si returnam imediat. Nu mai conta faptul ca stateam in acea perioada la capatul Bucurestiului si veneam pe ploaie, pe vant, frig, soare, schimbam 3 metrouri…bucuria superma era aceea de a descoperi voci noi, o muzica minunata pe care mai tarziu aveam sa o interpretez. In momentul de fata traiesc cu acelasi obicei, numai anul trecut am cumparat peste 100 de opere noi in doua saptamani. Ca mic exemplu, cred ca posed 92 de inregistrari cu opera ”Aida” de Verdi (una dintre favoritele mele).
Intotdeauna ma bucur de muzica, ador sa fiu si spectator, de multe ori am asistat la spectacolele colegilor mei de la Opera Nationala si m-am bucurat de succesul lor. Bineinteles ca si atunci cand nu iti propui sa diseci, tot o faci si asta pentru ca exista atatea inregistrari, atatea modele care iti arata cum sa faci, ce sa faci si mai ales ce sa nu faci pe scena, sunt atatea nume sonore ale trecutului si ale prezentului dupa maestria carora te poti ghida, nu ai cum sa nu diseci chiar si 5 % fie ca esti spectator oarecare sau specialist. Toti suntem tentati iar cine spune ca nu a disecat macar odata, MINTE!

5. Exista un spectacol care te-a impresionat peste masura? Numai unul, da?

Sunt foarte multe daca stam sa luam la analizat gloriile trecutului si exceptionalele lor triumfuri. Sunt destul de greu de impresionat (defect de fabricatie) insa a existat cu adevarat un moment cand am avut tendinta sa rup scaunul pe care stateam, prezent fiind la un spectacol cu opera “Aida” de Verdi la Opera Nationala din Bucuresti, in rolul titular fiind soprana Roxana Briban. Atat de tare am fost impresionat de maniera interpretativa a sopranei, de dramatismul si adevarul personajului pe care l-a creat incat pur si simplu m-am pierdut cu firea. Sala a fost in delir, este cu siguranta un moment pe care nu il voi uita niciodata.

6. Ma uit pe repertoriul tau, te ” imparti” intre Rossini si Donizetti si sunt sigura ca-ti plac in egala masura. Stiu ca mergi la multe auditii. Daca cei ce te asculta ar lasa, fara exceptie, la latitudinea ta sa canti ce vrei – ce ar fi? Alege 2 arii care vorbesc cel mai bine despre disponibilitatea ta vocala si de expresie in acest moment.

Rossini, Donizetti, Bellini reprezinta BELCANTO, sunt compozitori pe care ii ador, muzica lor este absolut remarcabila iar tipul meu de voce dupa cum spuneau Mirella Freni, Mariana Nicolesco, David Parry etc…este pentru acest tip de repertoriu. Ma simt liber atunci cand cant belcanto.
Este foarte dificil sa aleg doua arii, dar incerc : ” Cessa di piu resistere” din opera “Il Barbiere di Sivglia” (Rossini) si “Povero Ernesto” din opera “Don Pasquale” (Donizetti). De ce le-am ales?…
simplu: Virtuozitate – Melancolie…restul deduceti dumneavoastra.

7. Pe masura ce avansezi in cariera ta internationala esti pus din ce in ce mai des in situatia de a face alegeri legate de repertoriul pe care o sa-l abordezi si teatrele in care vei canta. Spune-mi ce te face sa accepti un contract imediat si ce te determina sa nu ii dai curs sub nici o forma.

Asa cum am spus mai sus, daca primesc o invitatie din partea unui “expert” de talia maestrului Parry, accept, am incredere ca stie ce mi se potriveste. Este foarte important ca rolul ce mi se ofera sa fie pe calapodul meu vocal.
Pe de alta parte, niciodata nu am acceptat sa salvez spectacole, cu toate ca am avut in noiembrie 2009 trei spectacole in zile consecutive, roluri grele, dar si in locatii diferite: Romania si Germania. Urasc sa cant fortat, doar pentru ca trebuie, imi place ca muzica sa “curga” de la mine spre public, iar calatoria cu avionul, in ziua spectacolului, consider ca ma “decalibreaza”.

8. Daca tot vorbim de contracte, care este cel mai avansat in timp? Cum te simti sa stii cu exactitate ce vei face peste cativa ani?

Cel mai avansat contract este cel din 2013 la Teatro Santiago de Chile cu opera “Il Barbiere di Siviglia” de Rossini. Pot spune ca ma simt extraordinar de bine atunci cand stiu ca am atatea si atatea proiecte, este cu siguranta lucrul care ii face pe toti artistii sa se simta minunat si, bineinteles, motivati. Ma bucur de o colaborare minunata cu agentia OPERA4U de la Viena avandu-i aproape pe Michael Gruber, Kurt Walther Schober si Erich Seitter care fac posibile toate aceste contracte minunate cu teatre si festivaluri de opera importante. Dupa aceasta premiera cu opera “Armida” de Rossini in Marea Britanie urmeaza Accademia Rossini de la Pesaro sub indrumarea lui Alberto Zedda, apoi debut la Semperoper din Dresda in “Il Barbiere di Siviglia” urmat de Stuttgart Staatsoper unde va avea loc premiera cu opera “Maria Stuarda” de Donizetti (versiune de concert). In ianuarie 2011 debutez la Theatre du Chatelet tot cu opera “Il Barbiere di Siviglia”,apoi “Don Pasquale” la Glydebourne si lista este foarte lunga si frumoasa. Momentan ma concentrez pe “Armida”.

9. Foarte multi artisti tineri care au deja cariere internationale declara ca teatrele ii tenteaza cu roluri de substanta pe care trebuie sa aiba inteligenta si puterea sa le refuze pana ajung la maturitate vocala si experienta semnificativa pe scena. Exista si pentru tine un astfel de rol? Cand crezi ca ai sa fii pregatit sa-l faci?

Intotdeauna va exista un rol cu substanta pe care sa il abordez in decursul carierei si pentru care sa existe posibilitatea sa nu fiu pregatit , insa aleg rolurile cu cap (vreau sa cred), mai ales ca instinctul nu mi-a jucat niciodata feste. Imi este foarte greu sa aleg un singur rol, sunt atatea opere minunate, fiecare rol are un parfum deosebit si diferit…imi este practic imposibil sa aleg sau sa numesc un rol.

10. Am ajuns la sfarsitul interviului unde intrebarea nu este, in mod deliberat, despre opera. Spune-mi cateva lucruri pe care le faci macar cu jumatate din pasiunea pe care o ai pentru opera? Joci sah…, poate gatesti, te uiti la filme, tunzi iarba? N-am nimerit, nu?

M-ai nimerit – chiar imi place sa tund iarba, am o curte superba unde din cand in cand (daca ma apuca) tund gazonul. In rest ,ma consider un tip normal (de viata), ies cu prietenii, ador marea (inot foarte mult), din cand in cand muntele, iubesc sa fiu cu familia mea, ascult toate genurile de muzica (fara sa stramb din nas)…pana la urma, muzica sub toate formele ei a fost si este facuta pentru a fi ascultata.

Bogdan Mihai Website Oficial
Bogdan Mihai Blog
Bogdan Mihai pe Facebook
Bogdan Mihai pe YouTube

 

7 comments

  • miciu

    Splendid acest interviu. O mostra de prima mana si pentru mai tinerii studiosi ai jurnalismuluio muzical: asa se face mediatizarea inteligenta a unui cantaret cu perspective.

  • Dan

    Intotdeauna mi-a placut atunci cand am simtit ca lucrurile sunt facute cu pasiune. Si am simtit asta din ambele directii, atat din partea lui Bogdan cand vorbeste despre cantat cat si din partea OpereiOnline prin prisma intrebarilor deosebite. Felicitari si mult succes amandurora!

    • OperaOnline

      @Mariana: cred ca e multa lume care vrea sa-l mai vada la Bucuresti.
      Din cate vad ne tine la curent cu ce se intampla pe blogul lui, asa ca urmarim…
      Ceva planuri “baroce”? :-)

  • Mariana D

    “baroce” ? numa’ la auzul cuvantului si ma ia cu fiori, asa ca nu va jucati cu psihicul meu operatic, va rog !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>