Screen Shot 2015-03-06 at 5.08.49 PM

10 intrebari pentru LAURA TATULESCU

Soprana Laura Tatulescu are o cariera frumoasa in teatre importante si se pregateste sa debuteze la prestigiosul Festival de la Glyndebourne sambata, 8 iunie, cu Susanna in “Le Nozze di Figaro”. Un prilej excelent sa aflam detalii despre prezenta ei acolo. Si nu numai atat.

Ii multumesc ca a oferit acest interviu cititorilor OperaOnline. In speranta ca v-am facut o surpriza frumoasa, va invit la lectura!

1. Debutezi la Glyndebourne pe 8 iunie cu Susanna in “Le Nozze di Figaro”. Cand si cum ai primit propunerea de a participa la acest festival?

Am primit oferta in 2010 de la casting directorul de aici care ma auzise in “Le Nozze di Figaro”, atat la Munchen cat si la Viena.

2. Esti de ceva vreme la Glyndebourne pentru pregatirea spectacolului: cum au decurs repetitiile, care sunt primele tale impresii despre productie si echipa creativa?

Sunt, intr-adevar, aici de peste o luna. Repetitiile au decurs in mod firesc. Avem noroc de un revival director de exceptie care cunoaste nu numai aceasta productie, dar stie piesa lui Beaumarchais si inca din prima zi am stat toti solistii, impreuna cu regizorul de vorba si am discutat despre fiecare personaj in parte.
Toti colegii din distributie formam o echipa – in adevaratul sens al cuvantului. Da, am avut si timp sa reusim acest lucru, dar chiar si fara sa-l fi avut, nu am nicio indoiala: la fel ar fi fost. Tot timpul am comunicat bine si am putut vorbi deschis – daca am avut nevoie de ceva anume, nu au fost niciodata probleme. Ne sprijinim si ne incurajam. Un lucru rar…. din pacate.

3. Susanna este un rol familiar pentru tine, l-ai cantat foarte mult deja. Care este viziunea regizorului asupra personajului tau in productia de la Glyndebourne?

In afara de faptul ca decorul si costumele sunt din anii 60 – 70, productia este clasica. Nu este nimic care sa socheze. Susanna este aceeasi isteata, capabila sa rezolve situatiile tensionate cu brio. Ce are in plus aici este  mai multa vulnerabilitate in fata Contelui, ceea ce ii da pe urma mai multa sensibilitate pentru Figaro.

4. Anunti pe website-ul tau oficial ca pregatesti Donna Elvira.  Ne poti spune cand si unde vei debuta cu acest rol? Care sunt cele mai importante provocari in realizarea lui?

Deocamdata, Donna Elvira este in stadiu de studiu. Sper, insa foarte curand sa am vesti frumoase!

In ceea ce priveste provocarile rolului: este ceva mai liric, cu o orchestratie mai plina. Are agilitati foarte diferite de repertoriul rossinian sau donizettian, salturi mari de interval (tipic mozartian – cum are, de exemplu si Fiordiligi sau Vittelia).

Are atat de multe fatete ca personaj : este temperamentala, este trista, este sensibila, este naiva, este furioasa, poate fi si comica! Fiecare din aceste trasaturi trebuie sa aibe o nuanta specifica in voce, nu numai in gesturi si joc.
La Mozart intotdeauna trebuie data o importanta foarte speciala recitativelor – este atat de mult subtext in ele. Exista o lume de culori acolo care abia asteapta sa fie descoperita. Geniul colaborarii lui Mozart si Da Ponte sta, printre altele, in aceste recitative.

5. Ai cantat recent la Budapesta sub bagheta lui Ivan Fischer in versiunea concertanta a operei “Le Nozze di Figaro” intr-o distributie excelenta, dupa parerea mea (in aceeasi formula veti deschide stagiunea la Konzerthaus Berlin in august). Cum abordezi acest tip de spectacole asa incat sa poti transmite cat mai mult pentru a suplini lipsa unei productii care inseamna viziune regizorala, costume, decoruri etc.?

Trebuie sa spun ca pentru aceste ‘concerte’ am avut si decor si regie (toate concepute chiar de Ivan). In cazul asta, as spune mai degraba ca am facut “Le Nozze di Figaro” in sala de concerte, dar nu in concert.
(In aceeasi formula vom merge si la New York, unde vom face acest spectacol la Lincoln Center in august, si apoi la Berliner Konzerthaus).

Am facut insa “Cosi fan tutte” de doua ori in varianta concertanta (la Concertgebouw in Amsterdam, sub bagheta maestrului Peter Schneider – unde experienta si-a spus cuvantul – si la Edinburgh sub bagheta Maestrului Robin Ticciati – un tanar plin de talent, cu o superba prospetime muzicala).
In aceste cazuri, ce avem in plus fata de varianta in sala de opera este contactul direct cu publicul. Ii pot lua cu mine si le pot povesti LOR ceea ce se intampla – in loc sa vorbesc cu mine insami.

6. Iesind din “sfera Mozart”: pe ce alte roluri doresti sa te concentrezi in perioada urmatoare?

In toamna lui 2013 debutez in rolul titular din opera “L’enfant et les Sortileges” la Opera de Stat din Munchen.

Voi debuta in vara lui 2014, in rolul Norinei in premiera de “Don Pasquale” la Santa Fe  (regie Laurent Pelly) si in noiembrie 2014 in rolul Zdenka din “Arabella” la Dresda (la pupitru maestrul Christian Thielemann) – toate, intr-o companie foarte aleasa. Sunt roluri complet diferite, toate noi pentru mine: trei limbi diferite, tesaturi diferite si tipuri de personaj foarte diferite. Le astept cu mare nerabdare!

Intre timp, voi continua cu rolurile pe care le-am abordat si pana acum: Susanna, Musetta, Despina etc….

7. Ai avut ocazia sa lucrezi cu multi dirijori foarte importanti. Poti sa ne povestesti despre o intalnire care a fost semnificativa pentru tine din punct de vedere profesional?

Cu foarte multi dirijori am colaborat extrem de bine.

In mod exceptional, l-as mentiona pe Maestrul Riccardo Muti. Sa cant pentru prima data “Cosi fan tutte”, la opera de stat din Viena, cu Wiener Philharmoniker, sub bagheta dansului a fost o experienta de neuitat. Am lucrat in amanunt la frazare, la culorile diverse, la recitative si la toate intelesurile lor. Am invatat enorm. M-am bucurat mult sa cant cu dansul din nou, de data asta la Tokyo, cateva luni dupa aceea.

Cu Maestrul Ivan Fischer am avut iarasi o experienta foarte buna in “Le Nozze di Figaro”.  Are degajare si bucurie in tot ceea ce face.

Cu Maestrul James Conlon am lucrat la Los Angeles si la festivalul de la Spoleto in “Gianni Schicchi”. Faceam pentru prima data Lauretta (aici am avut o colaborare grozava si cu Woody Allen, care a facut regia) si ne-am inteles de la inceput. Am putut discuta foarte deschis, realizand astfel ceva foarte frumos.

Cu Maestrul Dan Ettinger (care este roman!) am cantat in “Le Nozze di Figaro” si in “Boema” la opera de stat din Munchen (spectacol in care am fost 4 romani – Angela Gheorghiu, Dan, Levente Molnar si cu mine) – bucurie curata.

Cu Maestrul Jeremie Rhorer colaborez la momentul actual, aici la Glyndebourne. Este tanar, plin de viata la pupitru, extrem de muzical, stie ce vrea si are grija de cantareti.

Sunt multi altii de mentionat. As umple pagini intregi.

8. Daca am schimba perspectiva: ce astepti tu de la colaborarea cu un dirijor?

Deschidere, dorinta de a face muzica, sa respire cu cantaretii – in Maestrul Marco Armiliato am intalnit toate aceste lucruri. Sunt extrem de fericita de fiecare data cand il am la pupitru.

9. Ai facut un recital foarte apreciat la Ateneul Roman in 2010. In ce masura doresti sa cultivi acest gen (lied) in cariera ta? Ai un compozitor cu care rezonezi in mod special?

Dintotdeauna am iubit lied-ul. Este un gen foarte diferit de opera, mai dificil din anumite puncte de vedere. Cere intimitate si nu avem decat ochii si vocea cu ajutorul carora sa spunem o poveste credibila in 2-3 minute.

De curand am avut un recital la Carnegie Hall in New York, impreuna cu Vlad Iftinca si Matei Varga. Am avut o colaborare superba cu Vlad. A fost dragoste la prima…..cantare. De multe ori n-a fost nevoie de cuvinte, am respirat impreuna, am frazat impreuna – am facut muzica. Imi doresc foarte mult sa colaborez cu el din nou. I-am interpretat pe Enescu, Jora si, in prima auditie, pe Dinu Lipatti.
Stagiunea viitoare pregatesc 2 recitaluri de lied impreuna cu un Klavier Trio (pian, vioara, violoncel) in program fiind lieduri de Shostakovici, Enescu, Haydn, Beethoven, si o piesa moderna pentru soprana si vioara solo de Boris Blacher.

Am abordat si lieduri ale compozitorilor romani contemporani: Serban Nichifor, Felicia Donceanu, Doru Popovici etc…

Nu m-as putea limita sa spun ca rezonez doar cu un anumit compozitor. Mi-ar fi mult prea greu: Wolf, Debussy, Brahms, Marx, Gershwin, Poulenc, Enescu, Jora, Obradors, Rachmaninoff, Tchaikovsky, Faure, Grieg etc…. Este o lume mult prea bogata ca sa nu ma bucur de ea in toata-i splendoarea.

10. Lumea operei este astazi foarte dinamica. Cantati mult, repertoriu divers, in cele mai variate locuri de pe planeta, in productii spectaculoase si solicitante. Care sunt principiile dupa care te ghidezi atunci cand iei decizii legate de cariera ta? Ti s-au propus roluri pe care le-ai refuzat pentru ca nu ai considerat ca sunt potrivite pentru vocea ta sau ca e prea devreme sa le abordezi? Daca ai nevoie de un sfat sau de indrumare, cu cine te consulti?

Am muncit enorm pentru absolut fiecare sunet din vocea mea si o fac in continuare. Daca un rol este nepotrivit, instinctul si vocea nu dau gres – ma anunta imediat. Este necesara o serioasa disciplina pentru a face fata cerintelor din ziua de astazi. Tineretea nu dureaza o vesnicie. Dupa un timp, trebuie sa se inteleaga exact cum functioneaza vocea, corpul si psihicul. Toate trei sunt strans legate. E multa munca si rabdare in spatele rezultatelor care ies la iveala pe scena. Este mult curaj. Este credinta in Dumnezeu.

*********************************************************

Laura Tatulescu Website Oficial

Laura Tatulescu Twitter

Foto@IMG Artists/Laura Tatulescu Website Oficial

1 comment

  • Daniella

    Recunosc ca pana acum nu am acordat prea mare atentie recitativelor din cadrul unei opere. Le-am considerat mai degraba interludii, dar datorita acestui interviu ma voi apleca cu mai mare grija asupra lor.

Leave a Reply to Daniella Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>