Daca toate duminicile ar fi asa…
Prietenii mei operatici pot depune marturie ca obisnuiesc sa plec de la spectacol daca nu ma prinde. Si mi s-a intamplat destul de des in ultima vreme.
La spectacolul de duminica seara de la Ateneu am mers dintr-o mare curiozitate si, in egala masura, din entuziasm pentru program.
Recunosc sincer ca am o doza de scepticism pentru conceptele mixte unde se canta & lectureaza intr-o minima regie.
In primul rand, mi-a placut dozajul luminii in sala care ne-a plasat intr-o atmosfera de calda intimitate, inca de la inceput. Apoi minimalismul elegant de pe scena – lumanarile reale (se mai practica si cele cu beculete in varf): la final protagonistii le sting si fumul care se ridica din ele marcheaza indubitabil sfarsitul serii.
Inapoi la inceput pentru o precizare importanta: Marius Constantinescu ne-a rugat sa nu aplaudam dupa bucatile muzicale pentru a nu “reteza” fluiditatea serii. Excelenta idee, asa se face ca am ramas conectati la lumile lui Wagner si Verdi fara intreruperi prozaice…
Mi-a placut ideea de a acompania lecturile din jurnalele/scrisorile Cosimei Wagner si ale Giuseppinei Strepponi si cu arii/cantece/lieduri de alti compozitori. N-am mai ascultat niciodata live “L’heure exquise” de Hahn si ii sunt recunoscatoare Leontinei Vaduva ca mi-a oferit o emotie asa frumosa prin interpretarea ei. Si o lacrima in coltul ochiului. As fi dorit sa pot aplauda acolo unde barometrul meu personal de emotie imi cerea s-o fac: dupa “L’heure exquise” (Reynaldo Hahn), “Regatta Venezia” (Rossini) si “O, salce” (Verdi). Aceasta din urma as spune ca este o semnatura a Leontinei Vaduva, mi-aduc aminte de un recital de acum multi ani la Sala Radio unde i-a dat o interpretare care mi-a ramas in suflet.
Lectura Medeei Marinescu mi-a placut mult, mie mi-a dat, pe langa informatii noi, si un contur al personalitatii celor doua doamne.
Daca toate duminicile ar fi asa…
daca nu faceau precizarea ca spectacolul are conceptul preluat de afara, as fi spus cu siguranta ca este cea mai geniala si originala idee a anului, in care au existat tot felul de evenimente legate de marcarea cele doua bicentenare. Toul a fost foarte bine dozat, interpretat, cantat. Foarte mult rafinament. Pacat ca a fost anuntat tarziu si nu si-a adunat publicul pe care l-ar fi meritat.