Screen Shot 2015-03-10 at 9.45.56 PM

3 seri la Covent Garden si aventura continua

Marti seara, dupa o extenuanta calatorie inceputa la 3 dimineata, ma asez pe scaun la Royal Opera si astept sa inceapa minunea. Dupa povestea cu Joyce di Donato, toata lumea are emotii pentru ca nu mai poate pune piciorul in pamant. Vine Pappano pe scena si ne da vestea cum ca va canta dintr-un scaun cu rotile – este o premiera mondiala, asa ceva nu s-a mai vazut.

Bun, incepe spectacolul, direct in al noulea cer (noi, spectatorii) cu “Ecco ridente…” fantastic, JDF este in forma, ce sa mai vorbesc de talentul lui comic…Si pe urma, una dupa alta toate ariile celebre, cantate, pe rand, de marii artisti care sunt pe scena. Aria lui Figaro, cantata frumos de Spagnoli – ok, nu-mi pare rau dupa Keenlyside, un bariton italian este exact ce trebuie in Rossini. Apoi duetul cu Almaviva, preferatul meu – virtuos, spumos, se canta foarte bine… Rosina / Joyce, draga de ea, se plimba pe scena in scaunul cu rotile, i-a invatat toate chichitele, face piruete, asta in timp ce canta. “Una voce…” – n-am cuvinte, sala e cu sufletul la gura, a cantat perfect, ce tehnica, ce nuantare, ce bucurie de a canta respira aceata artista minunata. Sala o rasplateste imediat – se aplauda, se striga, se fluiera chiar.

Ferrucio Furlanetto isi termina aria calomniei cocotat pe manerele unui scaun, o miscare cam periculoasa pentru un om de varsta lui, dar scena este eminamente amuzanta: vocea de bas il subjuga si sperie pe Bartolo, genial interpretat de Alessandro Corbelli. Da, sunt multi italieni in aceatsa seara pe scena.

Pe masura ce ne apropiem de final cresc emotiile, de cand am asteptat momentul asta, sa-l vad pe JDF cantand “Cessa di piu resistere”. Cum a fost! Ce tehnica, ce usurinta, 9 minute magice! Sala e realmente in delir, nu se mai opreste din aplauze…

A fost memorabil, probabil cel mai bun spectacol al anului. Si, ce credeti, diseara ma mai dau o tura cu “Il barbiere”. Acum ca l-am vazut, si stiu ce urmeza, nu mai am rabdare!!!

Greu de schimbat starea de spirit pentru seara urmatoare cand vad “Un ballo…” a fost frumos, nu spectaculos, dar Ramon Vargas si Dalibor Jenis au fost foarte buni.

Si trecem gratios la „Tosca” cu Angela Gheorgiu, o premiera pentru mine – n-am mai vazut-o niciodata intr-o opera. A cantat minunat, mai ales “Vissi…”. Gata, am intrat in grupul admiratorilor. Actul 2 a fost foarte spectaculos – scena dintre Tosca si Scarpia a fost intensa. Giordani a fost si el ok, cu cel mai bun moment la sfarsit cu “E lucevan…”. Sunt mult mai multe de povestit, la sfarsit am fost la Stage Door unde Angela & rest ne-au dat autografe. O sa povestesc mai multe la intoarcere.

Foto@ROH YouTube

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>