12399293_10206944610428330_182573999_n

Amintiri despre ora de muzica

Cred ca era o ora pe saptamana. Aveam caiete dreptunghiulare cu pagini pe care era tiparit portativul. O amintire si mai bine conturata este despre profesoara de muzica. O femeie frumoasa, eleganta. Rasata. Pretioasa in haina de blana, lasand in urma o inconfundabila dara de parfum. Vestic, evident. Facea parte dintr-o familie din inalta societate ( a acelor vremuri). Cred ca de muzicieni. Aproape niciodata nu zambea, avea un aer superior si nu era niciodata nevoie sa ne disciplineze, ne ingheta cu privirea. Asteptam si n-asteptam ora de muzica. Era, cel putin pentru mine, matematica si caligrafie. Aveam mereu teme de facut, bibileam la notele alea ca atunci cand faceam abecedar si tremura mana pe litere…nu-mi aduc aminte exact ce fel de exercitii aveam de facut dar nu-mi dadea mana sa nu ma duc cu re-urile si do-urile perfect alungite si bine plasate pe portativ. Cu cheia sol impecabil si bine proportionat caligrafiata – nu cred ca o faci mai bine decat mine. Imi merge mana singura, chiar si acum…

Profesoara era severa dar corecta. Avea ambitia sa stim sa citim notele, sa descifram un cantecel. Desi exersam acasa, in clasa aveam tentative de redare semi-esuate. Era traumatizant pentru self esteem (eram sefa clasei) si rau pentru note (mereu in cursa pentru premiul I-ii). Asa m-am abitionat intr-o zi, si-am invatat singura, exersand peste opt ore, un cantecel. A fost momentul meu de glorie. Am invatat sa citesc notele! De scris (ma rog, desenat) ma achitam deja cu succes. Cam asta a fost maximum ce-am invatat la ora de muzica. Lectiile despre compozitori, poate stiluri muzicale (erau??) au trecut pe langa mine. Cum in familie nu exista o traditie in sensul asta, e o intamplare fericita a destinului ca am ajuns sa fiu pasionata de opera. Chiar e.

 

Da, as vrea sa ramana ora de muzica in scoala. Dar nu oricum. Ci asa:

  • Sa informeze si sa deschida ochii si urechile copiilor catre aceasta lume fascinanta: sa ii faca sa iubeasca muzica;

 

  • Sa ii ajute sa inteleaga muzica;

 

  • Sa nu ii puna niciodata in situatia de a canta, decat daca isi doresc asta. Nu-i nimic mai traumatizant pentru un copil decat sa-l faci de ras in fata clasei;

 

  • Sa ii duca la spectacole de opera si muzica clasica dupa ce in prealabil le-a spus la ce sa se astepte;

 

  • Sa le transmita codul de conduita la un spectacol;

 

  • Sa le inlesneasca intalnirea cu artisti si accesul la instrumente muzicale, demonstratii;

 

  • Sa-i invete cum sa aleaga spectacole, inregistrari;

 

  • Sa-i lase sa se bucure de muzica cum stiu, cum pot si cum isi doresc ei s-o faca: s-o cante, s-o studieze, s-o povesteasca. S-o danseze. S-o foloseasca la socializare.

 

Ar trebui sa fie usor. Toti copiii iubesc muzica. Uite, nepoata-mea uita de tot si de toate cand ii pun muzica. Si are doar un an. Dar cand am sa pot comunica cu ea!

 

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>