Screen Shot 2015-03-09 at 11.21.14 AM

ANGELA GHEORGHIU, muzica, vibratiile

Un eveniment mai altfel aseara la Ateneu: povesti, versuri, muzica si amintiri cu Dan Grigore si invitatii lui. Totul si toti au legatura cu muzica. Pentru unii profesie, pentru altii pasiune: stiam ca Medeea Marinescu e si o pianista talentata dar pe Ion Caramitru nu-l vazusem cantand la pian! Si cu atata verva…

Dar unii dintre noi (multi, de fapt) au venit pentru si asteptat cu precadere ultima parte a serii ca sa o vada pe Angela Gheorghiu. O aparitie care a debutat inedit: fara sa fie anuntata pe scena in prealabil, a cantat “Vocalize” de Rachmaninov din culise. Dan Grigore la pian, pe scena, stia ce ne pregateste…minunata surpriza aceasta alegere, un gen care  presupune o sensibilitate speciala, muzicalitate si tehnica vocala solida.Mie imi place enorm, mi se pare ca are o incredibila forta de a emotiona si de a “transporta” auditoriul. Daca si voua v-a placut, puteti sa explorati (si jubilati, promit) mai departe cu “Vocalise en forme de Habanera” de Ravel sau in lucrari mai complexe cum ar fi “Concert pentru soprana de coloratura si orchestra” de Reinhold Glière.

Si Rachmaninov a mai ramas in urechile noastre pret de doua cantece, o noua usa deschisa de Angela Gheorghiu, cel putin pentru noi cei care am auzit-o doar cantand opera. Ascultand-o si vibrand indraznesc sa banuiesc ca am luat act de expunerea unei parti semnificative a sensibilitatii ei artistice. Daca ar face un recital in Romania si n-ar canta nici macar o arie de opera in favoarea acestui gen de repertoriu care sa includa si cantece romanesti – nu cred ca s-ar supara nimeni. Proiectia aceasta ia forma concreta pe 6 octombrie la Teatro Alla Scala cand Angela Gheorghiu si Dan Grigore vor oferi un recital. Si ma gandesc serios…

A fost si opera desigur, “O, mio babbino caro” si un final de mare sensibilitate cu “Les chemins de l’amour” de Poulenc.

Spunea Dan Grigore la inceput cat de neadecvata si prozaica i se pare asteptarea ca un concert sa te relaxeze. Perfect de acord, trebuie sa dorim sa fim atinsi, rascoliti, elevati…

Eu una am practicat o alchimie sufleteasca transformand toate emotiile pe care le-am trait in ganduri catre alti oameni la care tin, pe care as vrea sa-i fi luat cu mine pentru ca stiu ca le-ar fi placut si ca am fi schimbat priviri complice ca sa ne confirmam ca traim aceeasi stare de gratie. Dar nu-i nimic, am trait, am impachetat si-am trimis! Frecventa celor care vibreaza pentru muzica este aceeasi…

Simt eu si vreau sa cred ca povestea din acesta seara e un inceput si nu o intamplare. Pana data viitoare, Angela Gheorghiu!

 

1 comment

  • Daniella

    Sunt convinsa ca nu este o intamplare si sper sa fie un inceput pentru o poveste frumoasa care sa se intample nu numai pe alte meridiane, ci si in Romania. Pana atunci, insa, putem merge la Scala si sper sa auzim acolo si muzica romaneasca, asa cum s-a auzit cu succes la Los Angeles.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>