Screen Shot 2015-03-10 at 12.23.54 AM

Calatorie in Anglia cu Florez &Dessay, do-urile, Schrott si Kwiecien. Pe repede inainte

Am avut o mare dilema inainte sa plec: 2 bilete in seara de 29 mai, unul la “La Fille du Regiment” faimoasa productie cu Florez /Dessay/Corbelli si altul la un recital de lieduri cu Ian Bostridge acompaniat la pian de …Antonio Pappano. Am inclinat multa vreme sa aleg a doua varianta pentru ca il ador pe Bostridge iar pe Florez l-am vazut de multe ori. Evident, mi-am facut dilema publica printre operaticii mei (bine, i-am cam terorizat, recunosc)…si pana la urma am ales faimoasa productie. Mi-am luat frumos locul (in picioare) si…

….productia, asa cum multi dintre voi o stiti de pe dvd, este o bijuterie, gaguri clasice care fac publicul sa rada la fiecare 5 minute. MuzicalĀ  vorbind, am avut sentimentul ca, de fapt, m-am deplasat ca sa-l aud pe JDF cantand “A mes amis” – a cantat-o perfect, asa cum era de asteptat, nu s-a auzit nici musca in sala…la fel de frumoasa a fost si aria lui finala in care a pus mult sentiment, m-a miscat. Natalie Dessay mi s-a parut obosita, s-a incalzit mai greu dar a facut un final de act 1 foarte frumos cu pianisimi foarte bine condusi. In partea a doua am avut senzatia ca pe alocuri s-a straduit sa conduca fraza muzicala, finalul a fost destul de bun. A nu se intelege ca nu mi-a placut, doar ca aveam alte asteptari, mai ales ca ascult foarte mult belcanto…Actoriceste vorbind, Dessay a fost REMARCABILA. Greu de crezut ca o alta cantareata de opera poseda mijloacele de expresie pe care le-a expus Dessay. In concluzie, m-am simtit mai mult la teatru decat la opera. A fost o seara agreabila dar n-am impartasit extazul multimii.

dscf0792Si am plecat la Bath unde m-a asteptat o surpriza extraordinara, un spectacol pe sufletul meu. Am vazut-o pe Hilary Summers, contralto, intr-un program tribut in memoria Kathleen Ferrier. Am ascultat lieduri, muzica baroca si cantece de compozitori englezi. Incredibil de frumos a cantat Hilary Summers “Che faro senza Euridice”. La fel de mult mi-a placut si “Silent Noon” de Ralph Vaughan Williams. Summers are, pe langa vocea speciala de contralto, si inteligenta si delicatetea cu care sa cante acest repertoriu intim, de recital. A fost minunat.

hilary_summers1Inapoi la Londra in buna traditie a lui “ce-i mai bun la sfarsit”. De data asta am stat si eu jos. In sfarsit am ajuns sa-l vad pe Schrott cantand live “Aprite un po’quegli occhi”, ca doar asa m-am indragostit de vocea lui. Si sa nu mai spun de cate ori am vazut DVD-ul. Nu m-a dezamagit nici o secunda – splendida si senzuala voce de bas bariton, a “dovedit” toate ariile importante, rand pe rand. Rolul ii vine manusa, e un actor desavarsit de la mimica subtila la participarea in scenele cu ceilalti artisti. Si cat de bine arata!

Mariusz Kwiecien a cantat si el foarte bine, mi-a placut in mod deosebit cu “Hai gia vinta la causa”. A facut un Almaviva care parea aterizat din Donizetti, s-a agitat mult pe scena, prefer tusa aristocratica si mai detasata la acest personaj. Asta a cantarit insa mai putin pentru mine, vocea lui este superba si m-am bucurat ca l-am vazut.

Protagonistele nu m-au impresionat, Eri Nakamura in Susana – o voce buna dar parca nu destul de light iar contesa…Anette Dasch a macelarit pur si simplu “Porgi amor”. Cine stie, poate a avut o seara mai proasta.

Una peste alta, a fost seara baritonilor, si inca ce baritoni… La Stage Door Schrott era foarte bucuros si volubil, evident, arata superb si a conversat putin cu noi in timp ce Netrebko il astepta cativa metri mai incolo. De altfel, Anna a fost atractia serii in afara scenei cand a aparut in pauza la barul de la amfiteatrul Paul Hamlyn – singura, cu o rochie neagra si superbi pantofi Loubutin a atras instant privirile tuturor.

schrott1Acestea fiind zise, va urez noapte buna si va dedic autograful lui Mariusz Kwiecien:

autograf

Foto header@Clive Barda (ROH Flickr)

2 comments

  • Irina

    Referitor la La Fille, am facut parte din “multime” :). Am observat ca fosa a fost coborata la maxim, daca pot spune asa. Iar orchestra a fost permanent sub voci permitandu-le sa se auda foarte bine.

    Cu restul sunt total de acord. Concertul de la Bath a fost prima mea experienta cu o voce de contralto. Este profunda, calda, impresionanta. De fapt tot spectacolul a fost special, bine dozat intre prezentarea vietii/activitatii doamnei Ferrier si muzica.

    Cat despre Nunta… ce sa zic. Aproape ca am stat pe scena. Am auzit perfect fiecare voce in parte. Dar asta am mai spus o data intr-un alt comentariu.

  • Stelucia

    Operaonline si Irina,

    Acvum intelegeti rezervele mele fata de Dessay? Asta este si motivul pentru care nu m-am mai dus sa vad La Fille.

Leave a Reply to Stelucia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>