Screen Shot 2015-03-06 at 6.51.24 PM

Cartile sufletului meu

 

Idiotul / Dostoievski. Nu e personaj mai fermecator decat Printul Miskin in literatura universala. L-am iubit de la prima lectura. Inca mai am de citit din Dostoievski, dar daca m-ai pune sa aleg un singur autor, la el m-as opri. Dupa mine, e cel mai mare scriitor. Si rusii, in general. (il prefer oricand pe Cehov lui Shakespeare).

Nostalgia / Mircea Cartarescu – nu mai stiu cum am ales aceasta carte, acum mai bine de 15 ani cand Cartarescu era o lectura de cercuri  (foarte) restranse. Pe vremea studentiei mele citeam de pe la 10 seara pana la 5-6 dimineata, zilnic, pe scaunul meu preferat din bucatarie. Ma mutam apoi in mica biblioteca a Facultatii de Jurnalism din Leu. Eram atat de fascinata de aceste nuvele fantastice, asa cum nu mai citisem niciodata, de lumea bizara si ireala a ruletistului si a mendebilului, incat forfota din micul spatiu de la biblioteca nu ma distragea nicicum. Eram plecata cu totul in lumea personajelor lui Cartarescu. “Gemenii” a ramas ani de zile preferata mea, gandindu-ma la ea doar: asa de tare m-a fascinat lectura acestei carti ca m-am tinut departe de ea ani de zile, de teama sa n-am o lectura ulterioara care sa-mi rupa vraja. Acum ca ma gandesc…as putea sa arunc un ochi. O lectura definitorie pe traseul meu.

Jurnalul lui Mihail Sebastian – citita tot pe scaunul din bucatarie, cu sufletul la gura, schimband pozitia si luptandu-ma cu amorteala picioarelor. Am citit si-am suferit ca si cum era o persoana pe care o cunoasteam. Si asta ar fi de reluat.

Leonard Maurice / The life of Kathleen Ferrier – am citit mult despre Kathleen Ferrier care a trait doar 41 de ani dar care a miscat profund prin arta ei: lui Karajan ii curgeau lacrimile pe obraji cand o dirija in Bach…A luptat cu boala, a refuzat interventii care i-ar fi putut afecta vocea dar ameliora starea de sanatate. A cantat pana in ultimul moment, cu dureri inimaginabile inregistrand un disc memorabil. Si a cantat unul dintre rolurile ei semnatura cu soldul dislocat. Despre asta am sa va povestesc in cateva zile.

Jar/ Liviu Rebreanu – povestea de dragoste si, cel mai probabil timpul in care am citit-o si recitit-o, m-au tintuit in fotoliu pana la ultima litera. La o a doua lectura am plecat cu cartea pe metrou, apoi ajunsa la birou, nu m-a lasat inima s-o abandonez, ma intrerupeam din lucru la fiecare 20 de minute ca sa mai citesc. Noroc ca toata lumea era in vacanta :-). Am parasit cladirea pe la 10 seara, cu satisfactia ca am terminat-o si trista pentru soarta Lianei.

Patul lui Procust / Camil Petrescu. Cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori. Nu mai stiu de cate…

What do I talk about when I talk about running / Haruki Murakami – o carte pe care am luat-o dintr-un Waterstone in UK pentru subiectul ei, nu mai citisem autorul. Murakami alearga maratoane de ani buni si povesteste in detaliu despre asta. Intr-un alt nivel de lectura e, de fapt, o carte despre o disciplina de viata, despre accelerari si opriri, esecuri si succese, motivare, consecventa. Despre un stil de a trai si de a crea. Care de multe ori, la scriitori, e o treaba foarte elaborata.

Am devenit instant o Murakami-sta, am cumparat mai repede decat am avut timp sa citesc. “Padurea norvegiana” si “Iubita mea Sputnik” sunt peferatele mele so far. Am Murakami – corupt si pe altii :-).

Femeia la 30 de ani / Balzac – eu cu francezul nu m-am imprietenit deloc pe vremea anilor cand citeam asiduu. Eram oarecum jenata in discutii,  ca n-aveam Balzac in portofoliu, dar ma plictisea. Probabil asa s-a intamplat si cu alti mari autori pe care i-am tinut pe raft pentru ca eram prea tanara ca sa ma bucur de ei. Apoi au venit joburile solicitante, Internetul si pe unii nu i-am vizitat niciodata (Faulkner, Joyce, Cronin). Acum vreo doi ani imi spune o prietena ca citeste “Femeia la 30 de ani” si ca e total absorbita in lectura. Mi-a trezit curiozitatea si, ajunsa acasa, am scos volumul din raft si m-am lansat. Si nu l-am mai lasat din mana. Atat cat am citit eu pana la varsta asta, n-am intalnit autor sa cunoasca sufletul femeii atat de bine. Cu atat mai mare mi se pare geniul lui Balzac cu cat la vremea respectiva  autorii nu aveau, ca azi, atata literatura de specialitate si deschidere ca sa se documenteze. Am facut si eu lobby pentru aceasta carte, de cate ori am avut ocazia. Plus ca eroina canta belcanto pe la intrunirile din saloane. Draga Balzac, iarta-ma. Recuperez!

Mircea Veroiu. Ultima vara a tineretii / Silvia Kerim – pe Silvia Kerim am inceput s-o citesc cu “Vedere din parfumerie”, o carte pe care mi-a oferit-o o prietena. Mi-a placut mult. Mai incolo, am gasit intr-o librarie cartea despre Mircea Veroiu. Am rasfoit-o vreo 30 de secunde si-am stiut instant  ca vreau s-o cumpar si ma arunc in lectura, imediat. Povestea cuplului Veroiu – Kerim o stiam, erau perechea celebra a Bucurestiului anilor ‘70. Ulterior s-au despartit si fiecare si-a vazut de ale lui. A trebuit sa dau si ultima pagina a acestei carti ca sa inteleg ca a fost scrisa cu o imensa dragoste si cu dorinta de a prezerva memoria unui cineast special, de a spune povestea vietii si a carierei, ca sa ramana scrisa negru pe alb, sa nu se piarda. Sa ramana vie, chiar daca subiectul ei nu mai este cu noi. Silvia Kerim are un fabulos dar al povestirii, asa se face ca aceasta carte, o insiruire de amintiri, povesti si evocari (ale ei si ale celor care au lucrat cu el) este cinematografica: se succed, ca intr-un film, imagini din copilaria lui, studentie, de pe platourile de filmari, din viata privata. Este si povestea cinematografului acelor vremuri, a lumii artistice in general. Autoarea rezista tentatiei de a focusa pe relatia ei cu Veroiu, si asta m-a impresionat cel mai tare. Nu mi-e rusine sa spun ca am citit cu ochii in lacrimi, gandindu-ma tot timpul cat de impresionant este acest gest pe care l-a facut pentru memoria lui. Au citit-o si unii dintre prietenii mei, atrasi de impresiile mele. Si, daca te-as cunoaste, ti-as pune-o si tie in brate.

Aceste carti sunt niste episoade in viata mea, niste descoperiri, exaltari, trairi mai speciale in anumite momente. Sunt un cititor total, m-a prins de multe ori cinci dimineata, cu ciuda ca nu-mi mai pot tine ochii deschisi pentru ultimele 20 de pagini. Sigur ca sunt multe alte carti, mai “mari” probabil, dar am luat si eu unitatile de masura de mai sus ca sa aleg doar cateva. M-au fascinat si marcat Garcia Marques, Johnatan Franzen, Chuck Palahniuc, Turgheniev, Gogol, Eliade (am, cred, toate cartile lui), Cezar Petrescu (nuvelele fantastice), Gib Mihaescu cu a lui “Rusoaica”, Simone de Beauvoire, Camus, ceva Sartre, m-am amuzat cu David Lodge, am fost dependenta de lumea lui Jules Vernes in copilarie, punctat “Elevul Dima dintr-a saptea” pe la 16 ani, apoi Dumas. Etc etc.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>