Category : Spectacole
Si noi, si actuala productie de “La Traviata” la ONB am avut norocul sa vedem cateva protagoniste in interpretari – nu ma feresc sa spun – world-class. Pentru mine, in mod special, este productia care mi-a reintors fata catre acest titlu dupa foarte multi ani in care o ocoleam cu gratie (o vazusem prea mult).
E doar o coincidenta faptul ca, dupa zece ani de la “debutul” meu la Covent Garden, o vad pe scena tot pe Anna Netrebko. Atunci, in Violetta Valery. Duminica trecuta, in Lady Macbeth. Nicio intalnire pe viu intre noi in toti acesti ani. Admit ca asteptarile mele sunt mari si nelinistile inexistente. Dar sa povestim.
Mutat evident in rolurile spint, Teodor Ilincai a facut un Rodolfo decisiv si in forta (in sens bun) si este, datorita experientei in distributie, locomotiva spectacolului. Nu-i greu de ghicit ca va lasa rolul in urma, Turiddu, Maurizio, Cavaradossi sunt deja in voce…dar ce dreptate i-a facut lui Rodolfo cu superbul diminuendo din actul trei.
Sa ascult Oratoriul de Craciun de Bach in toaleta de pe Heathrow era ultima chestie la care ma asteptam. Asta era fix acum o saptamana si aveam un setup mental shopping related. Asa, pe ultima suta. Dom’le, tara asta nu inceteaza sa ma uimeasca. Asa cum o sa va uimesc-anunt si eu pe voi ca
Obligata de maniera in care s-a asezat viata mea anul asta, dar si de circumstante nefericite prin care unele institutii culturale autohtone m-au facut sa nu le mai calc pragul de la un punct anume si din principiu – am vazut mult mai putine spectacole de opera. Mai mult teatru. M-am intors la marea mea
Sa ma ierte fanii genului: mie nu-mi place opereta. Mi se pare desueta. Manata de curiozitate am venit, admit. Din dorinta de a ma aseza pe-un scaun de teatru. Si mai ales ca sa vad ce-a facut Andrei Serban. Pentru inceput sunt bucuroasa ca incepe stagiunea. Ma tratez cu un spumant de la bar si
Viena, 9 aprilie 2016, ora 10. Wiener Staatsoper, la coada pentru un bilet in picioare pentru “Tosca” din seara aceasta, cu Angela Gheorghiu, Jonas Kaufmann si Bryn Terfel. 8 grade Celsius, vant si putina ploaie. Am ajuns la coada pentru ca am comandat biletul prea tarziu, doar cu 6 luni inaintea spectacolului, iar online nu
O relatare via mon entourage operatic. Daniela M pentru OperaOnline.ro. Napoli. 27 februarie 2016. A doua oara in acest oras, dupa escala din 2013, in drum spre Salerno, tot pentru a urmari o legenda, un fenomen: Leo Nucci. De aceasta data, Teatro San Carlo, cel mai vechi teatru de opera din Europa. Cata eleganta!
Maniera de lucru a lui Paul Curran e captivanta.“La Traviata” lui, pe care o vedem de doua stagiuni la Bucuresti, e produsul unor repetitii intense, fascinante. Unde m-am nimerit intr-o zi in care se lucra actul II (preferatul meu). Curran e un dute-vino continuu: sare de pe scaun, explica, se pune pe canapea, exact asa
“Vă invit la mine. Pentru puţină nelinişte şi puţin curaj.” Unteatru invita. Promite. E un statement despre propunerea lor culturala. Din care tot vad, de cativa ani. Recent, “The Sunset Limited”, scrisa de Cormac McCarthy. Criticii au argumentat ca “piesa” e impropriu spus. Mai degraba un… text dramatic. Daca ar fi o carte, n-ai lasa-o
