Screen Shot 2017-09-09 at 23.07.35

“Cosi fan Tutte” – Un Mozart de zile mari @Festivalul Enescu

Nu cred sa fi ascultat o alta opera mai des in ultimul an. “Cosi fan Tutte” este una dintre noile mele preferate. O revelatie importanta ale carei cauze am sa le povestesc altadata. Am vazut opera asta live de vreo doua ori in spectacole care nu mi-au trezit cine stie ce emotii si reflectii. I-am pus repede eticheta “Cenusareasa trilogiei Da Ponte” si-am ocolit-o cu gratie in toate calatoriile operatice din ultimii zece ani.

 

Cand o orchestra iti ofera exact ce te asteptai si ceva mai mult, superlativele sunt de prisos. Marc Minkowski a facut o lectura in stil, de bun gust dar, in acelasi timp, vibranta! E un ideal pe care s-a “asezat” din uvertura lansand o promisiune si tinandu-se de cuvant pana la final. Mi se pare splendida uvertura de la “Cosi…” si cred ca, dincolo de notele din partitura, e terenul fertil pe care fiecare dirijor isi face propria semnatura.

In aceeasi idee astept si “Soave sia il vento”, atat de subtil diferita in fiecare interpretare. Minkowski o adus-o pana intr-un punct aproape insuportabil de frumos. Aerial.

 

Spectacolul vocilor a fost si el exceptional, un maraton de anduranta si maiestrie. S-a cantat si interpretat cu o foarte mare bucurie care a contagiat sala fara exceptie, sa fi vazut fetele tuturor!

Personal, am gasit o imensa satisfactie in cateva arii pe care am asteptat ani de zile sa le vad interpretate asa: “Un aura amorosa” (Anicio Zorzi Giustiniani), o renditie de o eleganta cu care am empatizat instant.

 

Apoi, ambele arii mari ale Fiordiligi-ei. Ana Maria Labin s-a lansat cu foarte multa versatilitate si temperament in “Come Scoglio”, livrata impecabil din punct de vedere stilistic si tehnic. Vocea e ideala pentru Mozart, asta e clar. Dar maniera in care intelege si expune personajul, lejeritatea in pasajele de mare virtuozitate si paleta de posibilitati vocale ma fac sa spun, cu mana pe inima, ca e una dintre cele mai bune interprete de Mozart pe care le-am ascultat vreodata. Tarziu in noapte, si pentru ei si pentru noi, Ana Maria Labin imi taie respiratia, pur si simplu, cu “E parte…per pieta”. Zece minute in care aria curge fluid, stratosferic si vocea nu arata niciun semn de oboseala. Ma impresioneaza mai ales libertatea interioara a interpretei care isi asuma riscul de a se abandona total – aici e acea doza de autenticitate si emotie pe care n-o vezi la alte interpretari la fel de bune vocal. Sunt multi artisti care nu se pot “preda” personajului si emotiilor pana la capat si asta se vede. Ana Maria Labin impresioneaza vocal si misca inimi, in acelasi timp. E ceva destul de rar. Pentru mine, aici s-a petrecut punctul culminat al serii.

 

Ce-am vazut vineri seara la Ateneu, este cea mai frumoasa recompensa pe care puteam s-o primesc, dupa atatea auditii recente. Ideea ca poate “Cosi…” este adevarata bijuterie a trilogiei Da Ponte imi da tarcoale de mult. Acum sunt sigura.

In loc de concluzie

Am vazut mult Mozart live, pe scene mari din Europa. De la cele mai cunoscute opere la raritati care apar in stagiuni o data la zece ani. L-am vazut pe Minkowski in debutul lui dirijoral la Covent Garden cu “Idomeneo”. I-au mancat din palma. Ascult mult baroc, asta ma ajuta sa apreciez vocile care se misca in acest gen de repertoriu: baroc – Mozart – Haydn etc. Fara indoiala, am fost privilegiati sa avem acest “Cosi fan Tutte” la Bucuresti.

 

 

 

Distributia completa a spectacolului

Foto@Andrei Gandac. Festivalul George Enescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>