Screen Shot 2015-03-09 at 4.14.11 PM

Cum a fost “Don Carlo” la Viena

M-am dat si eu putin pe net sa vad ce au avut altii de spus, productia s-a cantat si la inchiderea stagiunii in iunie. Suparare mare, cum ca nu se vede nimic pe scena, ca productia nu a multumit pe nimeni, ca regizorul (nepotul lui Claudio Abbado) n-are habar de regia de opera etc. O cafea si o prajitura cu o zi inainte de spectacol in compania unei persoane care a vazut-o: aceleasi impresii! Macar ascultam muzica buna, ma gandesc , si ma pregatesc pentru ce-i mai rau la capitolul vizual.

Ce-a vrut sa spuna autorul, de fapt?

Da, lumina este difuza in multe dintre scene iar decorul este auster, cenusiu, format din niste pereti mobili care modeleaza in permanenta spatiul de lucru. Oamenii par furnici in spatiile ori de mare adancime ori foarte inalte dar nu mi s-a parut o problema pentru artistii de pe scena – a fost misiunea lor sa umple acest spatiu cu vocea, densitatea si complexitatea destinelor lor dramatice. Cred ca au reusit.

Cat despre lumina, intr-un mod foarte inteligent (mi s-a parut mie) a fost difuza exact atunci cand povestea se desfasoara sub semnul clandestinitatii, a secretului si a planurilor ascunse…mi-a placut foarte tare!

Acum ca am lamurit aspectul sa trecem mai departe.

Prima data la “Don Carlo” (eu)

Pregatita am fost. Atat logistic (noii mei pantofi stralucitori) cat si intelectual (am fost depistata in metrou citind “Don Carlos”de Schiller). Evident, am “consumat” si cateva inregistrari, in timp…

Asa cum se intampla adesea, se mai schimba datele problemei intre momentul cand iei bilet si seara spectacolului: este probabil déjà de notorietate ca Alagna a fost nevoit sa anuleze si a fost inlocuit de tenorul albanez Giuseppe Gipali – numele lui real e putin diferit dar fiind mai greu de pronuntat, si-a luat nume de scena.

Am fost ochi si urechi si as fi dat pe repede inainte ca sa aud duetul Don Carlo – Posa mai repede (poate cu varsta o sa capat mai multa rabdare, dar acum…): frumos cantat, Keenlyside are o voce calda, speciala, Gipali la fel dar fara incarcatura, n-am vazut conexiunea a doi camarazi care fac legamant…Aplauze caldute.

Luciana D’Intino in Eboli face un “Nel giardin bello” penetrant, vocea ei este destul de intunecata si a fost putin greoaie la primele ornamente dar experienta in rol a fost clara ca buna ziua. Macar si pentru eleganta si rafinamentul cu care a prezentat partile de influenta spaniola: s-a pastrat stilistic in opera desi banuiesc ca e tentant sa ingrosi putin tusele, nuantele de flamenco sunt foarte placute la auz.

Nu ma prinde deloc atmosfera in primele doua acte si folosesc pauza conversandu-ma cu prieteni mult mai vechi in ale operei (prin sms!): e in regula daca m-am plictisit pe alocuri sau irosim orzul pe gaste? Doar sunt la StaatsOper, se canta “Don Carlo” cu Keenlyside, D’Intino, Pape, Stoyanova…Aud ca trebuie sa am rabdare. Sa vedem.

Si incepe caruselul emotiilor si al lacrimilor si al…Puneti-va centurile de siguranta!

Impresia mea despre dinamica personajelor este ca in mare parte am vazut un joc al individualitatilor desi cel mai probabil n-a fost intentia nimanui. Posibil sa ma insel, am fost tot timpul sub imperiul lecturii lui Schiller unde personajele au contur foarte clar, sunt construite superb si am citit cu mare placere, dovada ca telefonul meu e plin cu fotografii ale strofelor (deh, azi nu mai scriem, fotografiem cu smartphone-ul). Asa ca nu scapati de cateva citate…

Krassimira Stoyanova, Elisabeta de Valois

“Ea astepta iubire si a primit o diadema” (“Don Carlos”, Schiller)

Nu stiu sa fi ascultat voce de soprana mai frumoasa in ultimii ani, sunt inca sub impresia puternica a  tuturor lucrurilor pe care le-am constatat: tehnica impecabila, sensibilitatea, interpretarea…Elisabeta parcurge cu demnitate si clasa primele doua acte, cu oarecare retinere impusa de pozitie dar se arunca definitiv in drama cu “Tu che le vanita” pe care o canta cu intensitate si  visceralitate (fara sa fie comuna) purtandu-si pasii agitati pe toata scena si aruncandu-se in genunchi cu mainile ridicate spre cer pentru ultimele linii…si poti, ca spectator, sa afli ca inima ta are mai multe corzi sensibile decat te banuiai. Cred ca ne-am “consumat”cu totii: si ea si noi. Publicul o iubeste la Viena si i-a aratat-o!

Luciana D’Intino, Eboli

Cand am vazut-o la iesirea artistilor, dupa spectacol, am avut surpriza ca e mai tanara decat credeam. Trag concluzia ca experienta in Eboli este de-a dreptul impresionanta: peste 15 ani! A cantat in unele dintre cele mai apreciate productii alaturi de Pavarotti, Samuel Ramey etc. Asta cred ca spune multe.

Sigur ca nu mai e nicio surpriza sa vezi ca stapaneste rolul in cele mai subtile nuante. Mie imi place vocea ei, este impunatoare si a servit-o foarte bine la “O don fatale”care mi-a mai scurs o serie de lacrimi si ea. Impresionanta interpretare, foarte bine primita de public. Cine stie a cata oara a cantat Eboli…

Giuseppe Gipali, Don Carlo

“Ce vreau eu loveste groaznic in drepturile tatei. / Stiu – si-o iubesc. Pe calea asta mergi / La nebunie ori la esafod./ Iubesc fara speranta, patimas, / Cu spaima si primejdia vietii. / Stiu asta, totusi o iubesc.” (“Don Carlos”, Schiller)

O voce frumoasa, de culoare care a fost pe alocuri acoperita de orchestra si a obosit putin spre sfarsit dar per total o prestatie onorabila. A facut o chimie reala cu Stoyanova, mai ales in duetul de final.

Simon Keenlyside, Posa

M-am blocat putin aici pentru ca nu stiu cum sa ofer o povestire simpla: imi vin in minte numai superlative, adjective, dar eu vreau sa povestesc! Nu cred ca mi-a fost dat sa vad prea des artisti care gasesc atat de repede puntea catre spectatori, care inlesnesc empatia cu atata usurinta. Toate ca toate, dar la “Per me giunto” mi-au dat lacrimile instantaneu si mi-au siroit pe obraz pana la sfarsit. Vocea calda si lirica dar mai ales interptretarea profund umana, m-au dat gata. Stiu ca cei mai multi dintre noi sunt atasati de interpretari memorabile (intrebati-ma de Bastianini), ca avem gustul format si asteptarile la cer dar renditia lui Simon Keenlyside a fost dureros de frumoasa…

Rene Pape, Regele Filip

“Se spune pretutindeni ca sunt omul/ Cel mai bogat din tarile crestine / N-apune soarele in statul meu. / Dar toate acestea le-a avut la fel / Si altul inaintea mea si toate / Au sa le aiba dupa mine altii. / Pe cand ce am aici e bunul meu. / Elisabeta numai e-a lui Filip. / AICI E PUNCTUL UNDE-S MURITOR.”

De cativa ani acesta opera se canta din ce in ce mai des. Puristii traiesc cu amintirea monstrilor sacrii si stramba din nas – se distribuie basi prea tineri in acest rol. Nu pot contura. Posibil. Nu se gaseste Filip pe toate drumurile. Dar Rene Pape…

Nu m-am asteptat nicio secunda ca nu m-ar impresiona vocal dar am fost foarte curioasa sa vad daca ii reuseste si portretizarea regelui, daca poate  sa aduca personajul pe scena in toata complexitatea lui. Citind piesa, este personajul pe care m-am trezit placandu-l cel mai tare. Ei bine, destul de distant si oarecum detasat pana spre final (poate asa era regia), momentul “Ella giammai…” a fost o lectie de teatru, de canto si de expunere. Interpretarea lui Pape este cea mai aproape de ce mi-am imaginat despre Filip, citind piesa. Cu adevarat, in acesta scena, singur cu un jilt pe scena regele a fost …”muritor”. Cred ca inca se mai poate face istorie in rol.

Vocea de inger a Valentinei Nafornita

O interventie de secunde, vocea din cer a fost limpede si ingereasca a Valentinei pe care n-am vazut-o dar ma bucur ca am auzit-o. Chiar si pentru cateva clipe  :-)

Filarmonica din Viena, ca de obicei, o mare orchestra.

Ma gandesc si acum la acest spectacol. Inca ma hranesc cu el.

Am facut iar o relatare lunga cat o zi de post, vroiam sa povestesc si altora. O sa mai treaca timp, am sa mai vad si alte spectacole cu “Don Carlo(s)” si sunt si eu curioasa cum o sa mi se para atunci relatarea asta.

Foto@ViennaOperaReview.com (Keenlyside, Pape)

11 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>