Screen Shot 2015-03-08 at 1.43.11 PM

Curatenia de toamna – iarna. O anecdota

 

Multe hartii, hartiute si notite am aruncat. Adunate de ani de zile. Ajunsa pe la finalul operatiunii, rabdarea era si ea pe sfarsite si viteza cu care rupeam si aruncam crestea. La final vad cu coada ochiului biletul de la “Simon Boccanegra”, acum ceva ani la ONB.

Amintirea acelei seri a ramas foarte vie in memoria mea din cauza unei intamplari tragi-comice cum nu prea am vazut nici inainte, nici dupa: unul dintre artistii din distributie si-a livrat aria (destul de importanta), a pierdut controlul vocii, falsat si agonizat pana la finalul ei. Cand un spectator aflat in randurile de langa scena a strigat cu putere: “rusineeeeee”. Publicul a amutit intr-o liniste apasatoare pret de cateva secunde. Dupa care, tot din fata de undeva, striga, la fel de tare, o doamna (o spectatoare frecventa, o stiu din vedere): “Nu ti-e rusine, domnule, omul asta a muncit!”. “Omul” era pe scena in tot acest timp. Nici nu vreau sa ma gandesc: cred ca cele 30 de secunde i s-au parut o vesnicie.

Lucrurile astea se intampla rar. La noi si pe la altii. Desi Italia cred ca le-a vazut pe toate :-)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>