Screen Shot 2015-03-06 at 6.22.27 PM

De vorba cu Bogdan Mihai: povesti de la Munchen cu Ernesto et comp

Am promis mai multe vesti despre debutul lui Bogdan Mihai la Munchen in “Don Pasquale” si ma tin de cuvant. Ma bucur sa va ofer un interviu despre aventura operatica in cauza si o dedicatie scrisa de mana tenorului special pentru voi :-)

Lectura placuta!

Ai debutat pe 25 octombrie la Cuvillies Theatre Munchen in “Don Pasquale” (Ernesto). Acum, dupa ce primele impresii si emotii au stat la decantat, care a fost cel mai intens moment al serii pentru tine?

Nu pot spune ca a existat un moment  anume in seara premierei sau la celelalte spectacole, insa va pot spune cu certitudine  ca cea mai mare emotie a fost aceea cand am calcat pentru prima data pe aceasta scena. Stiind ca Mozart a dirijat aici premiera operei “IDOMENEO”,  m-am considerat binecuvantat si i-am multumit lui Dumnezeu pentru aceasta sansa imensa.

Productia este semnata de cunoscuta mezzosoprana Brigitte Fassbaender. Cat de mult ajuta faptul ca regizorul a avut o cariera ca artist liric inainte?

In primul rand, vreau sa mentionez faptul ca domnia sa, desi un artist cu o uriasa cariera, este o persoana modesta, gentila, disponibila, cu foarte mare daruire si respect fata de noi, generatia tanara. Conteaza enorm faptul ca dansa a avut aceasta cariera deoarece intelege perfect  ce se intampla cu noi pe scena. A evitat, inca de la primele repetitii, sa ne puna in dificultate: ne-a intrebat tot timpul daca suntem multumiti de pozitia in care cantam, daca ne simtim confortabil. Este extrem de meticuloasa si atenta la detalii, daca este nevoie te poate opri si de 50 de ori pana iese totul perfect. Ne-a sfatuit  sa evitam grimasele sau stereotipurile care ne fac sa credem ca devenim mai amuzanti: actiunea operei este amuzanta in sine iar noi trebuie sa fim cat mai relaxati si sa ne concentram pe text, acolo gasim toate starile. Observ de ceva ani accentul deosebit care se pune pe text, pe proza. Este foarte important.

De cate ori ai cantat in Germania ai avut parte de regii spectaculoase si solicitante: la Berlin ai facut flotari in timp ce cantai Almaviva, la Stuttgart ai fost tenorul italian in “Der Rosenkavalier” intr-o armura foarte grea…aici ai avut parte de provocari? Cum le-ai facut fata?

Cu brio :-)

Singurul moment cvasi dificil este in deschiderea actului  II cand trebuie sa cant aria “ Povero Ernesto…”. Intrarea mea pe scena se face la 3 metri inaltime: de acolo trebuie sa cant, asezat, recitativul si prima parte a ariei “ Cantabile” apoi pe “Cabaletta” incep sa imi fac bagajul, sa strang diverse obiecte de pe pat si, sincer, imi este foarte greu sa aud orchestra. Cat despre controlul pe care un artist il are pe scena, sunetul emis nu se intoarce, asa ca merg doar pe senzatii!

Si poate ar mai fi un moment – acela in care Ernesto descopera ca Norina se marita cu Don Pasquale. Din culise (de la 3 metri inaltime) incep sa cant “Indietro, indietro mascalzoni” apoi, pe cele doar 3 masuri ale orchestrei, trebuie sa cobor pe o scara destul de ingusta, sa zbor practic si sa intru in scena cu “ Pria di partir signore, vengo per dirvi addio!”. Nici acum nu stiu cum fac de ajung exact pe timp in scena de la o astfel de distanta. Oricum, masinistii stiu ca trebuie sa coboare “uraganul” asa ca fac loc si totul decurge conform regiei, spre amuzamentul publicului care cu 2 secunde inainte il vedea pe Ernesto cocotat la 3 metri.

Ai avut succes in rolul lui Ernesto inca de la Bucuresti unde l-ai cantat pentru prima data. Cat de tare te-ai atasat de el? Va deveni o prezenta insemnata in programul tau viitor?

Imi aduc aminte cu mare placere de perioada in care am debutat in acest rol la Opera Nationala din Bucuresti alaturi de colega mea, soprana Aurelia Florian. Nu vreau sa ocolesc faptul ca Aurelia s-a bucurat recent de un mare succes la Teatro Regio di Parma in “La Battaglia di Legnano” de Giuseppe Verdi. In calitate de prieten si coleg, sunt tare mandru de ea!

Rolul Ernesto mi-a adus mari satisfactii, la Opera din Bucuresti, la Zurich Opernhaus in faimoasa regie a lui Grischa Asagarof  si sub magistrala conducere a lui Nello Santi (unde i-am avut ca parteneri pe Ruggero Raimondi si Isabel Rey) iar acum, aici la Munich in acest splendid teatru alaturi de Anja Nina Bahrmann, Franz Hawlata si Mathias Haussman in regia mezzosopranei Brigitte Fassbaender si sub conducerea muzicala a lui Marco Comin.

Este un rol ce va figura mereu in lista mea repertoriala si cu siguranta il voi purta peste tot in lume.

Mult mai multe (video, foto, recenzii) la domiciliul virtual:

Website oficial

Facebook Official Page

Foto@Bogdan Mihai Website Oficial (Donizetti – Don Pasquale Cuvillies Theater, Munich 2012Franz Hawlata (Don Pasquale) Bogdan Mihai (Ernesto) / photo by Thomas Dashuber)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>