18ian16_oneghin

De vorba cu FLORIN ESTEFAN, despre noul “Evgheni Oneghin” de la Cluj

“Evgheni Oneghin” nu s-a mai montat la Opera Nationala Cluj Napoca de peste 10 ani. Maine seara, o premiera in care Florin Estefan are…dublu rol: de director al operei si de protagonist. In iuresul repetitiilor si al indatoririlor de zi cu zi, Florin Estefan mi-a raspuns la cateva intrebari. Lectura placuta, voua. Succes tuturor artistilor!

Te afli, împreună cu echipa ta, înaintea unei premiere. Ca de obicei, toată lumea e curioasă să știe ce fel de producție este noul Evgheni Oneghin” de la Cluj? La ce să ne așteptăm?

Evgheni Oneghin este unul dintre titlurile mele preferate!

O operă care nu s-a mai montat la Cluj de foarte multă vreme, care devine unul dintre “highlight-urile” acestei stagiuni, spectacol fanion al operei clujene.

Punerea în scenă a colegei noastre Mihaela Bogdan îmbină clasicul cu modernul, este plină de romantism, de metafore și urmărește textul romanului lui Pușkin cu fidelitate.

Ceea ce face extraordinară această producție, este faptul ca întreaga echipă este tânără, așa cum sunt și protagoniștii lui Pușkin – Ceaikovski. Asta se simte și se vede! Majoritatea soliștilor sunt angajați ai Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, excepție făcând Nadejda Cerchez, protagonista rolului Tatianei și basul Marius Boloș, solist al Operei Naționale București, pe care-i considerăm de-ai casei prin faptul că și-au făcut debutul aici.

Invitați în echipa de creație sunt dirijorul Tiberiu Soare și scenografa Viorica Petrovici.

 

Daca e să ne uităm la varietatea de abordări regizorale în ultimii ani în lume, Evgheni Oneghin” este o lucrare extrem de ofertantă. Am văzut pe scenă marțieni, clowni și montări clasice fără surprize, deopotrivă. Dincolo de orice propunere regizorală, care crezi că este esența acestei povești?

Mihaela Bogdan vede în această operă o lucrare despre eșecul în viață, despre cum se pierd visele noastre pe parcursul vieții datorită unor alegeri nefericite.

Toate personajele își poartă amprenta ratării emoționale; Tatiana ar fi putut avea șansa de a rupe acest lanț al pierderilor, dar din cauza egocentrismului lui Evgheni devine și ea o victimă a neîmplinirilor în dragoste.

Nu vom avea nici clovni, nici marțieni, vom avea personajele închipuite de Pușkin și de Ceaikovski în costumele și decorurile Rusiei anilor 1820.

 

In ceea ce privește rolul tău, Oneghin, cum e creionat?

Evgheni este un tânăr modelat de societatea în care a crescut, însă el poartă amprenta unei lumi murdărite interior, o lume golită de sens, concentrată strict în jurul propriilor plăceri, o lume hedonistă, pe care oricât de mult încearcă să o respingă și să fugă de ea, o poartă în sufletul lui. De aici și nefericirea sa – oricât de mult și-ar dori poate să își găsească un sens, anii tinereții petrecuți într-un mediu care practic l-a golit sufletește îl opresc și-l condamnă la singurătate.

 

Ai un moment preferat în operă, de încărcătură specială?

Dacă mă gandesc bine, aș avea vreo trei momente preferate și toate cele trei sunt în ultimul act.

Primul ar fi momentul în care Evgheni o revede pe Tatiana după anii lui de “pelerinaj”, atunci când ea apare precum o prințesă într-un vis… vis care din frumos se transformă într-un coșmar în momentul în care află că ea, șansa lui de izbăvire, este căsătorită cu Gremin.

Al doilea moment imediat următor primului, este, parcă, în oglindă cu trăirea Tatianei din primul act, momentul îndrăgostirii de o himeră. Atât Tatiana cât și Oneghin cântă același text muzical plin de pasiune și de optimism, premergător dezastrului pentru ambele personaje.

Cel de-al treilea moment este în mijlocul duetului final, când Tatiana îi spune lui Evgheni că, totuși, ea îl iubește. Acest moment este realizat regizoral atât de frumos! Mă emoționez și acum când mă gandesc, doar….

 

Fă-ne o invitatie la premiera Evgheni Oneghinde la Opera Națională Română din Cluj-Napoca. De ce ar trebui sa vedem acest spectacol?

Acest spectacol trebuie să fie văzut de oricine care a fost vreodată îndrăgostit / îndrăgostită fără speranță. Adică de toată lumea. Este un spectacol cu încărcătură romantică pură.

Evgheni Oneghin, 18 & 20 ianuarie

Distributia si echipa creativa:

Nadejda Cerchez (Tatiana), Florin Estefan (Evgheni Oneghin), Cristian Mogoșan (Lensky), Liza Kadelnik (Olga)Marius Boloș (Gremin), Stefania Barz (Larina), Andrada Ioana Rosu (Filipievna), Sergiu Coltan (Triquet), Corneliu Hutanu (Zaretsky), Ioan Stancu (Capitanul), Dan Dumitrana (Guillot)

Dirijor: Tiberiu Soare

Punerea în scenă: Mihaela Bogdan

Scenografia:Viorica Petrovici 

Coregrafia:Vasile Solomon

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>