Screen Shot 2018-03-28 at 00.24.44

Acest spectacol ar trebui sa se numeasca “Lady Macbeth”

E doar o coincidenta faptul ca, dupa zece ani de la “debutul” meu la Covent Garden, o vad pe scena tot pe Anna Netrebko. Atunci, in Violetta Valery. Duminica trecuta, in Lady Macbeth. Nicio intalnire pe viu intre noi in toti acesti ani. Admit ca asteptarile mele sunt mari si nelinistile inexistente. Dar sa povestim.

Cu Pappano la carma si cu ce vad eu pe hartie in cast, suna excelent. Hai sa incep cu Pappano, daca tot l-am pomenit. Omul asta a ajuns la un nivel de sofisticare cum rar mi-a fost dat sa vad. In primul rand, e realmente una cu orchestra, o osmoza perfecta generata de anii de “convietuire”. Numai asa imi explic cum reuseste sa faca dreptate si celor mai mici detalii si nuante din partitura. Treceri superbe si de bun gust intre registre. Detaliu si intreg oferite cu mana ferma si pasiune pentru muzica.

Ii reprosez doar cateva momente ale corului, un pic prea studiat si lipsit de vigoare in unele scene. In rest, superb. Daca veti avea curiozitatea sa urmariti materialul in care Pappano explica “Macbeth”, veti intelege cat de mare e pasiunea lui pentru muzica, pentru Verdi.

Anna Netrebko era o forta vocala si atunci cand am vazut-o in “La Traviata”. Mi-a ramas foarte clar in memorie imaginea cu ea in camasa alba, singura pe scena cantand “Gran Dio…”. O forta fragila, daca are sens alaturarea. Dramatismul din care se revendica e acum atu-ul ei cel mai important si accesul catre roluri ca Lady Macbeth. Admit ca nu ma convinge din prima. “Vieni t’afretta” e destul de plat, impresioneaza intunecimea vocii, temperamentul in interpretare dar…simt ca nu arunca totul in joc. Fie ca nu are, fie ca nu risca. In pasajele de crescendo si agilitate este usor greoaie. As fi vrut sa ma ia pe sus, pur si simplu. Publicul o adora, aplauda frenetic si in momentul nepotrivit (stiti la ce ma refer, nu?). Aud si cateva mormaieli dezaprobatoare care sunt acoperite cu usurinta de fanii dezlantuiti (“brava”, “splendida”).
Ma castiga la “La luce langue”, livrat ca la carte, cu toata vocea, versatilitate si caracter. Isi desavarseste creatia cu “Una macchia è qui tuttora!” care e pur si simplu splendid.

Cu toate astea, momentul serii il acord fara ezitare lui Zeljko Lucic pentru “Pietà, rispetto, amore”. L-am vazaut destul de des pe Lucic in ultimii ani, este baritonul verdian prin excelenta. Si cand a fusarit rolul in Contele di Luna, tot am ramas cu placerea sa-l fi ascultat. E foarte muzical, are un timbru aparte, o voce calda si un legato bun. Pe toate le pune in slujba acestei arii a lui Macbeth si are sala la picioare: cele mai furtunoase si lungi aplauze. E un moment binevenit pentru ca mi se pare ca in prima parte a fost destul de neangajat, vocea a sunat bine dar astepti sa dea mai mult. Cand am parasit sala de spectacol, am simtit ca trebuia sa fi fost mai intens, mai puternic. A avut momente in care a fost destul de…neparticipativ. Acum, daca ma gandesc la Iago din vara, la ROH, a mizat tot pe cartea unei interpretari mai degraba sofisticata decat intensa. In partea a doua si-a luat revansa insa.

Cat despre interactiunea cu Netrebko, nu cred ca relatia a functionat ideal. Nu stiu daca e vorba de constructia personajului, tind sa cred ca nu pentru ca Netrebko a fost incandescenta si a relationat excelent. Poate ca vocal va continua sa acumuleze in rol, dar ca interpretare e la un potential maxim. E nascuta pentru rolul asta.

Yusif Eyvazov are o prezenta buna si extrem de apreciata de sala, oferind un “O figli, o figli miei..” emotionant.
Si Ildebrando D’Arcangelo imi face mare placere in Banquo, a fost foarte bun.

Productia este destul de austera pastrand marea majoritate a actiunii in semi intuneric. Mi s-a parut justificat avand in vedere natura obscura si plina de uneltiri a povestii. Prin contrast, cateva momente hiperbolizate: costumele celor doi Macbeth sunt sclipitoare in apogeul ambitiilor lor (sunt la putere!). Apoi, scena care ii reprezinta cu copiii lor este singurul moment cald, luminos. Acesti oameni cruzi care calca pe cadavre pentru a-si implini ambitiile sunt capabili (si) de iubire: ii vedem oferind dragoste si tandrete copiilor lor – sunt sase micuti in patul mare din mijlocul scenei tocmai pentru a augumenta impactul vizual si emotional.

Pentru mine cel mai interesant efect propus de Phyllida Lloyd este cel din scena imediat urmatoare uciderii lui Banquo. Copilul lui, scapat din macel, se invarte buimac pe scena cautandu-si o cale de iesire. Ca un ajutor providential, o vrajitoare deschide un capac de canal aflat langa robinetul cu apa oferindu-i iesirea din situatie si din scena. Momentul este destul de lung ceea ce imprima scenei o tensiune fara a fi nevoie de sustinere muzicala. E un efect teatral prin excelenta care se intalneste rar in regia de opera si cu care banuiesc ca dirijorul trebuie sa fie de acord. Sunt foarte putini timpi morti in spectacolul de opera, muzical vorbind. Imi imaginez ca si Pappano a vazut valoarea acestui efect. Si n-ar fi prima data. In urma cu multi ani, cand a dirijat “Don Carlo” pe scena asta, imediat dupa moartea lui Posa (Kwiecien, Kaufmann in Don Carlo) a permis un timp de liniste destul de lung. Ca un moment de reculegere, am interpretat eu atunci. Si mi s-a parut o idee stralucita.

Lloyd a petrecut mult din cariera ei regizand Shakespeare in teatru, eu insami am vazut un “Julius Caesar” al ei, absolut memorabil si…infricosator. I-am recunoscut semnatura in “Macbeth”.

Disecat acum in scris, realizez ca am participat la un spectacol foarte bun, ofertant din cele mai multe puncte de vedere. Dar stiu ca n-am trait acea efervescenta care nu ma lasa sa dorm, asa cum ni s-a intamplat de atatea ori in acest teatru, mie si prietenilor mei operatici. Sper ca restul spectacolelor sa ofere si acel “ceva” care sa faca experienta cu adevarat memorabila. O chimie mai buna, cred ca asta e.

“Macbeth” se transmite (inregistrat) la Happy Cinema, Bucuresti pe 8 aprilie.

Pe curand, cine stie cand :-)

Photo@Bill Cooper (Royal Opera House)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>