Screen Shot 2015-03-08 at 7.15.04 PM

Din carti, dar adevarate :-)

Nu se intampla mai nimic pe plan operatic? Nicio problema, o sa ne umplem noi timpul cu ceva. Daca tot am adunat atatea carti despre opera si daca tot sunt atatea povesti in ele, sa rasfoim si sa citim ca sa nu ne plictisim (a iesit cu rima!!!!)

Cu talent innascut de narator, Ioan Holender povesteste despre… esecuri:

“Interesul legat de premiera (Trubadurul) si asteptarile privitoare la seara de 22 octombrie 1993 erau mari. In locul lui Peter Dvorsky – un tenor slovac cu o voce frumoasa dar nesigur si hazardat in privinta propriilor posibilitati, care a renuntat in cele din urma la rolul titular -, il angajasem pe Frederic Kalt, o tanara speranta, iar in locul lui Leo Nucci, care contramandase la randul sau, pe baritonul rus Sergei Leiferkus. Premiera a degenerat insa intr-un dezastru total.

Cu exceptia lui Agnes Baltsa, toti cantaretii au fost huiduiti fara mila. In special – si nu fara indreptatire – soprana Cheryl Studer, interpreta Leonorei. Studer era foarteĀ  solicitata pe plan international la inceputul anilor ’90, reputase la Staatsoper mari succese in rolurile Traviata, Donna Anna si Contesa din “Nunta lui Figaro”, bucurandu-se de o mare admiratie din partea publicului. Ar fi trebuit sa asigure succesul acestei premiere dar a stapanit cu greu rolul dificil, fiind fluierata si apostrofata chiar in timpul reprezentatiei, dupa fiecare dintre cele trei arii. E posibil sa fi revenit pe scena prea devreme dupa ce nascuse, iar vocea sa i se fi modificat, devenind mai larga si pierzandu-si registrul acut. Prestatia ei a fost – nu am alt cuvant – dezastruoasa.

Frederic Kalt, in schimb, nu a cantat rau, insa a incercat sa lungeasca prea mult do-ul din finalul strettei pana cand i s-a rupt tonul si a fost imediat pus la punct de publicul de pe locurile in picioare. Toata aceasta furtuna a fost insa inofensiva in comparatie cu cea izbucnita cand regizorul si echipa sa au iesit in fata cortinei. Istvan Szabo a fost atat de consternat de huiduieli, incat a ramas paralizat in fata cortinei si nu a mai parasit scena, in timp ce era potopit de sunetele nearticulate din spatiul spectatorilor.

Acest “Trubadur”, jucat in continuare doar de 42 de ori, reprezinta cel mai mare insucces al intregului meu directorat – desi nu numai eu, ci si unii critici din afara Austriei au considerat realizarea lui Szabo remarcabila.

Ceea ce, intr-adevar, a lipsit a fost o buna regie a personajelor. Ca in cazul majoritatii montarilor ce privilegiaza viziunea regizorala, acesta deficienta s-a reflectat negativ asupra intregului. In afara de asta, publicul vienez nu era dispus sa-i fie readuse in memorie evenimentele din timpul razboiului, amintirile personale, si cu atat mai putin pornind de la o opera de Verdi.

“Trubadurul” lui Szabo a reprezentat o prima montare in genul asa-numitului teatru de regie si e probabil ca respingerea patimasa a publicului sa se fi adresat nu doar spectacolului in sine, ci unei intregi directii culturale – ceea ce, in orice caz, nu avea sa izbuteasca.

“Trubadurul” a fost, asadar, o nereusita.”

Ioan Holender, “Spuse, traite, dorite. Amintiri”. Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, 2011

2 comments

  • CatalinToropoc

    Cred ca nu putini si-ar dori sa aiba valorile de mai sus .Eu sunt interesat in mod special de cartea THE VERDI BARITONE. Cum as putea sa mi-o procur??

    • OperaOnline

      @Catalin: am raspuns pe email :-)
      Sunt mai multe carti, dar n-au incaput toate in fotografie. Am scris postul intr-o joaca si deja am primit si alte solicitari. Cred ca o sa fac abonamente la mica mea colectie :-)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>