Dragostea pentru muzica, pana la moarte si mai departe…

Aflata la un tur al Caii Victoriei organizat de Asociatia ARCEN, o poveste de inceput de secol.

„Lângă intrarea care duce la Comedia este magazinul de muzică Orfeu, de unde-şi cumpărau cocoanele pianine nemtesti (Bechstein-ul sau Bosendorfer-ul) nelipsite din orice casă cum se cade. De altminteri, ne spune Ion Ghica, până în vremea lui Caragea nu s-a ştiut despre piano la noi. Atunci, fata unui boier mare, crescută la Viena unde învăţase clavirul, măritându-se, avu nefericirea să şi-l vadă sfărâmat bucăţele de bărbatu-său, gelos că trecătorii se opreau la ferestre să asculte pe nevastă-sa cântând. Mâhnirea sa, zice-se, i-a fost atât de cumplită, că biata femeie muri în curând, lăsând cu limbă de moarte să-i făcă sicriul din scândurile clavirului, dar s’a împotrivit popa, zicând că fusese „vasul necuratului!” (Gheorghe Crutzescu – Podul Mogoșoaei, povestea unei străzi, Humanitas)