Screen Shot 2015-03-09 at 3.58.59 PM

Elixir, efecte secundare :-)


O fi elixirul doar vin de Bordeaux si o conventie teatrala dar in seara asta a produs ceva efecte secundare spre binele tuturor!

Sa fi fost tracul sau cine stie ce alt motiv, este evident ca seara a inceput greoi si incert pentru majoritarea protagonistilor. Cu aplomb intra in scena Ionut Hotea (Nemorino) si-si canta primele replici cautandu-si vocea si tatonand o traiectorie mai fericita. Parea ca are emotii sau ca l-a aruncat cineva in scena fara sa-i spuna si lui ca a inceput distractia. Plasat parca pe aceeasi orbita,  Daniel Pop (Belcore) se straduieste si el (cand reusim sa-l auzim peste orchestra) dar nu tine haturile tocmai ferm si vocea mai scapa si in alte zone. Tanar, foarte tanar. Apoi Vicentiu Taranu (Dulcamara) canta in televizorul amplasat in plan secund, il cam acopera orchestra si pe el, noroc ca iese de acolo si continua ademenirea rusticilor, mai mult parlando decat…cantando. E atat de spumoasa partea asta si-mi pare rau (pentru mine) ca nu a fost asa cum ma asteptam.

Pe scurt, a fost asa si asa.

Judecand dupa ce s-a intamplat dupa pauza, imaginez o scena de film american comercial unde antrenorul apare la vestiare dupa prima repriza si tine un discurs mobilizator asa ca jucatorii ies pe teren determinati sa schimble scorul! N-a fost niciun antrenor aici dar elixirul isi face efectul :-)

E adevarat ca de-acum muzica ofera protagonistilor ocazia sa aiba momentul lor de glorie si mi se pare ca toata lumea a profitat. Daniel Pop s-a gandit bine ca a venit la marginea scenei si a cantat mult mai cert, inchegat. Am avut si eu ocazia sa constat ca are o voce frumoasa. Pe Dulcamara il prefer in acesta a doua parte macar si pentru simplul motiv ca duetul lui cu Adina este ce-mi place ce-l mai tare la acesta opera! Bine cantat, frumos impachetat si jucat! Cu agilitate si limpezime, asa cum o stim pe Irina Iordachescu!

Per ansamblu ma asteptam la Ionut Hotea sa cante putin mai…cultivat. Nu-mi fac griji totusi si nici nu ma deranjeaza atat de tare, e foarte tanar…Intre timp, ma bucur nespus sa-l ascult. Si continui sa cred ca avem in aceasta voce o mare promisiune. Sa mai remarc si progrese in materie de coloratura…sa sar din scaun la un moment dat cand a rupt monotonia cu cateva ornamente foarte bine executate. Am sesizat ceva schimbat in vocea lui inca de la inceput. Ceva diferit si m-am tot chinuit sa-mi dau seama ce e. Poate sa ma insel, dar am sentimentul ca se simte ca lucreaza Rossini (Almaviva). Cat despre “Una Furtiva…” a inceput-o cantand precaut dar foarte curand a pus si sufletul acolo si si-a adjudecat, cu aceasta ocazie, cea mai entuziasta portie de aplauze a serii.

Mult asteptatul debut al Irinei Iordachescu in Adina s-a produs in acesta seara si a fost cel mai probabil explicatia pentru sala plina, plina. Ironia face ca ea, cea care debuteaza in rol sa fie de fapt cea mai experimentata artista de pe scena!

Ce am inteles despre Irina Iordachescu este ca-si alege rolurile cu mare inteligenta si respect pentru vocea ei. Mi-a placut mult in a doua parte, siguranta acestei voci care face exact ce te astepti sa faca, cristalul acutelor: e o placere mai degraba cerebrala (daca exista asa ceva!) pe care o caut mereu in executia impecabila si pot sa ma declar multumita. Singurul lucru care m-a lasat putin nedumerita a fost …seriozitatea Irinei Iordachescu. Cu o alura de personaj dramatic in multe momente, asteptam mai mult ludic in interpretarea ei. Mi s-a parut ca s-a luat prea in serios ca personaj. Posibil ca s-a concentrat foarte tare pe partea vocala.

Una peste alta, sper ca aplauzele zgomotoase si ovatiile de la curtain call i-au aratat cat de tare a apreciat-o publicul in acesta seara.

Parerea mea :-)

Foto@onb

4 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>