Screen Shot 2017-06-20 at 23.28.33

Experiente de ne-ra-tat la Festivalul Enescu 2017

Lucru interesant, daca treci in revista tot programul Festivalului Enescu 2017, poti lesne sa faci o radiografie a preferintelor melomanilor romani dupa numarul de bilete care mai sunt disponibile: de la vechi afinitati si simpatii la trenduri mondene – evident ca exista asa ceva si in muzica clasica.

Am preferintele mele, am luat (destule) bilete. Am trecut zilele astea inca o data prin program si-mi pica bine sa constat ca inca mai sunt bilete pentru concerte cu dirijori uriasi: Pappano, Gatti, Honeck, Mehta, Foster etc.

Dar exista cateva evenimente care sunt mult mai mult decat spectacole: sunt niste experiente de neratat. Am avut ocazia sa-i vad performand pe majoritatea. Aruncati o privire, biletele nu sunt epuizate.

Adaugate cu entuziasm in agenda mea, dupa cum urmeaza:

3 Septembrie – Venice Baroque Orchestra, Andrea Marcon, Magdalena Kozena

Nu pentru ca sunt eu un fan(atic) al muzicii baroce si nici pentru ca Magdalena Kozena mi-a cucerit definitiv inima si urechile cu interpretarea Cantatelor lui Bach. Mai ales pentru ca este specializata in acest repertoriu si pentru ca nu vom avea ocazia, mult timp de acum inainte, sa ascultam spectaculoasele arii handeliene “Venti turbini”, “Dopo notte”, “Verdi prati” in acelasi concert. De ne-ra-tat!

 

7  Septembrie – Pittsburgh Symphony Orchestra, Manfred Honeck, Mattihias Goerne

Nici macar melomanii foarte umblati nu se intalnesc prea des cu ocazia de a asculta orchestre americane in Europa. Pittsburgh Symphony este o orchestra excelenta, cu un sound distinct. Baritonul Mattihias Goerne, li se alatura pentru o parte din program cu cantece din ciclul “Des Knaben Wunderhorn”de Mahler. Goerne este un recitalist pur sange, unul dintre cei mai bine cotati. E un privilegiu sa-l ascultam la Bucuresti. Stiti cum canta omul asta “Ich habe genug”??

 

8 Septembrie – Les Musiciens du Louvre, Marc Minkowski, “Cosi fan Tutte”

Este foarte proaspata in memoria mea experienta de acum cativa ani de la Covent Garden cand am vazut cel mai bun Mozart, vreodata – “Idomeneo” nu e cea mai ofertanta opera dar cand incape pe mainile unui Mozart-specialist, intelegi exact la ce se refera sintagmele consacrate “mozartian”, “in stil”. Marc Minkowski este unul dintre putinii dirijori ai zilelor noastre despre care se spune, se stie ca poate oferi o experienta revelatoare in muzica lui Mozart. Unde mai pui ca ansamblul pe care il va dirija este o bijuterie…va marturisesc sincer: a fost prima mea grija in ziua cand s-au pus in vanzare biletele: sa am neaparat la “Cosi fan Tutte”!

 

10 Septembrie – L’Arpeggiata, Christina Pluhar, Philippe Jaroussky

Ma asteptam ca acest spectacol sa fie sold out destul de repede si chiar este. La Bucuresti. Daca va doriti foarte tare sa-l vedeti, puteti sa faceti un drum la Sibiu, acolo mai sunt bilete.

Vocea de contratenor este una dintre preferatele mele si tinta finala a multor calatorii pe care le-am facut la Londra. I-am vazut, macar o data, pe toti marii contratenori. Jaroussky m-a impresionat mai ales prin puritatea emisiei. Colaborarea lui cu L’Arpeggiata si Pluhar este veche, impreuna sunt un angrenaj bine reglat si acordat in cele mai mici detalii. O afacere de familie, cum s-ar spune.

 

17 Septembrie – Ensemble Instrumental de Paris, Corul National “Madrigal – Marin Constantin”

Nu am avut ocazia dar pot sa-mi imaginez cum ar putea sa sune “Exultate, jubilate!” cu Corul Madrigal si cu un line-up in care sunt, printre altii, Olga Peretyatko si Adrian Sampetrean: doua voci care fac sali pline si cronici excelente peste tot in lume. Peretyatko e azi un superstar si niciun mare iubitor de voci n-ar trebui sa rateze ocazia de a o asculta, chiar daca nu e un rol de opera.

 

23 & 24 Septembrie – Mahler Chamber Orchestra, Patricia Kopatchinskaya

Violonista Patricia Kopatchinskaya este unul dintre fenomenele muzicii clasice astazi, un artist total care ofera si se ofera fara bariere. Inceputul de an la Viena mi-a prilejuit ocazia de a o vedea in concertul pentru vioara si orchestra de Ceaikovski – o experienta revelatoare pe care o folosesc azi ca barometru pentru autenticitatea si incarcatura unei interpretari. Virtuozitatea exceptionala este doar fundatia, Kopatchinskaya interpreteaza intr-o maniera incandescenta, intensa – e imposibil s-o asculti analitic, detasat. Astept cu febrilitate intalnirea cu ea!

Doua mini recitaluri sustine Kopatchinskaya la Ateneu in care ofera, printre altele, piese de Ligeti.

Scrisa azi, 21 iunie ascultand o memorabila inregistrare “Rigoletto” cu Leontina Vaduva si Alexandru Agache.

 

Foto: Patricia Kopatchinskaya, copyright@www.patriciakopatchinskaya.com

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>