Screen Shot 2015-03-09 at 4.50.41 PM

Gheorghiu & Alagna: cantatul impreuna e ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata!

Am fost acum o luna la Londra cu treaba si m-am nimerit la ROH unde am vazut, printre altele, “La Boheme” cu Calleja. N-am avut timp sa scriu cateva impresii dar recuperez acum, tot cu o Boema, aceea Boema: Angela Gheorghiu si Roberto Alagna au cantat sapamana trecuta acest spectacol in doar 2 reprezentatii pentru a sarbatori 20 de ani de la debutul lor impreuna pe scena de la Covent Garden.

Judecand dupa conversatiile animate ale vecinilor mei de loc, sala a fost plina de fani sau cel putin avizati in cine sunt, ce canta, cum s-au cunoscut – despartit – impacat cei doi etc. De toate. Ma amuzam cand discutia s-a dus la pronuntia numelui “Gheorghiu”, isi incerca fiecare norocul dar cortina s-a ridicat la timp: eram pregatita sa intervin ca sa fac lumina in chestiune!

Spectacolul a inceput destul de greoi, oricum nu mi-a placut partea asta niciodata, dar o data ce a venit Mimi…toata lumea si-a reconsiderat pozitia pe scaun pentru ca spectacolul urma sa-si ia avant. N-am vazut-o pe Angela Gheorghiu de multe ori pe scena dar tind sa cred ca sambata seara a oferit totul: tehnica impecabila, controlul milimetric al proiectiei si trairea personajului pe care il stie in cel mai mic detaliu: n-aveai cum sa nu fi vrajit, incantat. A most splendid performance, cum zice englezul.
Scenele in care a interpretat alaturi de Alagna au stat sub semnul unei emotii speciale a celor care se inteleg din priviri tocmai pentru ca se cunosc atat de bine si in afara scenei: in egala masura Roberto & Angela si Mimi & Rodolfo dar publicul asta astepta, sa-i vada cantand din nou impreuna cu tot ce vine la pachet: chimia, imbratisarile, afectiunea, toate cat se poate de reale!
Roberto Alagna a cantat primul spectacol racit fiind si presupun ca nici la al doilea nu si-a revenit complet, in primele doua acte vocea a parut ca are o vointa a ei proprie asa ca in unele momente nu facea exact ce i se cerea…
Mi-a placut mult la Alagna finalul, n-a fost deloc teatral, dimpotriva, foarte uman. Ma emotionase profund Calleja acum o luna cand a strigat “Mimi” cu disperare in glas in timp ce lovea cu mana balustrada scarii, dar am apreciat in egala masura si interpretarea lui Alagna: daramat, anulat de deznodamant a inceput sa planga… Nu vreau sa ma gandesc in ce masura te consuma sa joci o astfel de scena tocmai cu partenera de viata. Mi-aduc aminte acum de “La Rondine”, transmisia HD de la Met cand a plans cu lacrimi reale!

Intorcandu-ma putin in miezul spectacolului as vrea sa spun ca Marcello a fost George Petean cu o prestatie excelenta de la inceput pana la sfarsit, o voce frumoasa si calda, sigura. Pentru mine duetul lui cu Angela Gheorghiu a fost cel mai frumos moment al serii. Poate ca muzica plus senzatia de confort a doi artisti care impart, pe langa aceeasi nationalitate, si experienta altor spectacole cantate impreuna au contat la emotia care a fost transmisa catre sala. Mi-au dat lacrimile cand Mimi a strigat “Marcello!” si s-a sprijinit pe el, invinsa si bolnava. Incredibila Angela Gheorghiu in acea scena!

Angela Gheorghiu a fost “locomotiva” acestui spectacol, a pastrat standardul de excelenta fara exceptii in timp ce in jurul ei lucrurile cand au scazut , cand au crescut (complet depasita Nucia Focile in Musetta, din pacate). In sens invers, productia a fost, la randul ei, un vehicol perfect pentru Angela Gheorghiu & company. Veche de 38 de ani, “La Boheme” de la ROH este o productie care are mult suflet si un concept inteligent. Abia la a doua vizionare mi-am dat seama ca regizorul ne introduce in spatiu facand apel la toate simturile noastre: la Momus se aud lingurile lovindu-se de farfurii, tacul lovind mingea de billiard, piesele de remi pe masa…si nu te gandesti la lucrurile astea daca nu ai atentia educata in acest sens. Dar esti “adus” in poveste!

Pe cat de rau le-a parut ca s-a terminat muzica, iesirea la aplauze le-a dat sansa fanilor sa aplaude cu insufletire, sa strige, sa bata in podea si sa arunce cu flori. Un moment pe care multi dintre ei il asteapta de multi ani. Uite ca li s-a indeplinit dorinta!
Cei mai infocati dintre ei au facut frumos coada in Floral Street (la backstage door) inarmati cu umbrele si au asteptat sa ii vada pe Gheorghiu si Alagna ca sa le spuna doua vorbe, sa le ceara un autograf. Si n-au fost putini :-)
In incheiere va invit sa vedeti si cateva fotografii superbe din seara despre care tocmai am facut povestire.

Foto@IrinaStanescuPhotography

4 comments

  • Daniella

    Frumoasa productia de la ROH. Au fost cateva momente in care mi s-a parut speciala: spectacolul incepe cu mansarda luminata
    de parca te-ai afla in fata unui tablou impresionist francez. Mi-a placut finalul, cand Rodolfo ii cuprinde cu deznadejde mana lui Mimi si i-o saruta, aluzie la ‘Che gelida manina’ din actul I.
    Angela Gheorghiu a fost superba in Mimi, vocal si ca interpretare. Duetul cu George Petean a fost sfasietor si emotionant pana la lacrimi. Momentele cu Alagna au fost cat se poate de realiste si, intr-adevar, fanii au asteptat spectacolele acestea pentru a-i vedea din nou impreuna pe scena.
    A fost o seara speciala, cu emotii mari pentru cei doi artisti, dupa cum marturisea si Roberto backstage, dupa spectacol. Intrebat fiind daca va canta in Romania macar un concert impreuna cu Angela (pentru un spectacol de opera lucrurile sunt mai complicate), a raspuns “Dar nu m-a invitat nimeni in Romania”. E pacat, pentru ca publicul ii asteapta si doreste sa-i vada. De ce trebuie sa calatorim in strainatate cand o simpla invitatie ar putea rezolva problema?

  • Flaviu

    O “simpla” invitatie in Romania are in spate un aranjament financiar corespunzator nivelului celor doi mari artisti lirici. Se pare ca momentul potrivit unui asemenea demers nu a venit inca…

  • michaell

    o stire de ultim moment sosita de pe sursele oficiale…………..Angela Gheorghiu a fost aclamată, marţi, la Festivalul de Operă de la Munchen, la prima reprezentaţie cu “La Boheme”, spectacol în care evoluează şi alţi trei români – soprana Laura Tătulescu, baritonul Levente Molnar şi dirijorul Dan Ettinger

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>