Screen Shot 2015-03-09 at 11.54.42 PM

“Give me those colors”, zise Cavaradossi: TOSCA la English National Opera

Le-or fi zis ei in engleza dar pe cuvantul meu ca a fost un spectacol extraordinar de la care toata lumea a plecat incantata.
In primele 20 de minute n-am facut decat sa traduc in minte, in italiana, am fost foarte atenta la text pentru ca era in engleza si imi parea, evident, din alt film. Dupa care,  fara sa-mi dau seama ascultam doar muzica, aplecata in fata, asa cum fac de cate ori sunt fascinata de ceea ce vad pe scena. La sfarsit mi-am dat seama care a fost miza acestui spectacol in limba engleza: sa te prinda, sa te capteze asa incat sa uiti ca se canta in alta limba.
S-a facut multa valva in jurul acestui spectacol mai ales pentru ca e regizat de Catherine Malfitano, o Tosca memorabila la vremea ei. Spectacolul ei s-a debarasat de manierisme, de locuri comune si de gesturile exagerat operatice. Ceea ce mi s-a parut fascinant este arhitectura interactiunilor dintre personaje care a mizat pe gesturi si reactii firesti, comune tuturor oamenilor aflati in situatii similare. Daca a vrut sa empatizam, a reusit  cu mare succes. Mi-a placut mult foarte mult scena in care Tosca cere ca femeia din tabloul in lucru sa aiba ochii caprui Рatat de firesc jucata de Amanda Echalaz si Julian Gavin, Cavaradossi care face un simpatic si usor de recunoscut si asimilat  gest de exasperare. La fel si actul 2 cu Tosca si Scarpia, construit cu mare atentie la detalii si cu o stiinta a dozajului de o mare finete, confruntarea dintre cei doi se petrece la cote de intensitate care alterneaza foarte inteligent. Undeva la mijloc intre abordarea clasica si cea brutala, agresiva pe care am vazut-o intr-o productie la ROH.
Un spectacol care a curs foarte bine, palpitant ca un film de actiune, daca imi este permisa comparatia…
Muzical a fost mult mai bine decat ma asteptam. Citisem deja recenziile, e multa lume care spune ca Amanda Echalaz este una dintre cele mai expresive Tosca la ora actuala. Superb a cantat cu toata incarcatura dramatica pe care o are vocea ei si care e mai rar intalnita in zilele noastre, cel putin in ce am vazut eu pe scena pana acum, am sentimentul ca se canta o Tosca mai asezata…Mi-au dat lacrimile la “Vissi..” (nu mai stiu cum era in engleza, deja nu ma mai preocupa chestiunea in acest punct). A fost PERFECT. Foarte rar mi se intampla sa ma emotionez pana la lacrimi, oricat de tare mi-ar placea opera.
Cavaradossi a fost Julian Gavin, nu am ce sa-i reprosez si caruia ii datoram niste momente superbe mai ales in duetele cu Amanda Echalaz.
Scarpia a fost singurul la care am fost atenta tot timpul la cuvinte, mi-a placut per total desi la sfarsit si-a luat o portie anemica de boooo..
Am lasat la urma orchestra despre care rar ma pronunt. Un lux pentru aceasta productie, conducerea muzicala ii apartine lui Edward Gardner. Si orchestra a sunat superb.
“Tosca” la English National Opera a fost un spectacol pe care n-am sa-l uit prea curand. A, si sa tin minte sa n-am prejudecati. Nu ca mi-as dori ca operele sa se cante in alte limbi decat cele in care au fost compuse. Dar exista si exceptii.

Foto@tristram kenton

 

 

3 comments

  • Margarit

    Pe cand se va auzi si aria:

    Open your eyes for a moment,
    rash and foolish men,
    look at these women,
    look at what they are.
    You call them goddesses,
    with your befuddled senses,
    and pay them tribute
    with your weakened minds.
    They are witches who work spells
    to make you miserable,
    sirens who sing
    to make you drown,
    screech-owls that lure you
    to pluck out your feathers,
    comets that flash
    to take away your light.
    They are thorny roses,
    cunning vixen,
    hugging bears,
    spiteful doves,
    masters of deceit,
    friends of trouble,
    who pretend, lie,
    feel no love,
    feel no pity.
    No, no, no, no, no!
    The rest I won’t say,
    because everyone knows it already.

  • Irina

    Ce comentariu frumos. Poate unul dintre cele mai frumoase pe care le-am citit in ultima vreme. Pentru ca descrie exact starea din acel moment, placerea cu care ai urmarit spectacolul. Nu este nimic “din carti”. Bravo! Pacat ca ultima Tosca la ENO se suprapune cu ceva la care am deja bilet. As fi mers fara sa clipesc.

    @Margarit. Am auzit versurile cantate in romaneste intr-o duminica dupa amiaza la RRM. Prima data nu mi-am dat seama ce se canta. Asa cum spunea OperaOnline, m-am concentrat pe versuri. Dar dupa ce am dat imaginea “mai pe larg” totul s-a lamurit. Pana la urma e vorba poate de obisnuinta. Sau de deschiderea mintii catre acel “altceva” care poate produce cele mai frumoase si neasteptate surprize.

  • miciu

    Intradevar un comentariu literar foarte frumos. Nu vreau sa pun la indoiala sentimentele de inaltare si bucurie ale spectatoarei la Tosca engleza. Am asculata si eu precum si o Boheme in engleza. Sigur ca pentru cei care nu cunosc limba italiana sau libretul in amanuntime, versiunea engleza are anumite avantaje in intelegerea mai facila a ceea ce se desfasoara pe scena. Dar impresia mea este ca totusi operele isi desvaluie intreaga bogatie artistica, muzicala si dramatica cel mai complet in original.

    Cred ca cel mai vizibil exemplu este incercarea de-a prezenta un Boris Godunov in limba germana, mai exista si multe alte exemple.
    Nu degeaba ilustrul Herbert von Karaja a luptat si a impus acolo unde a putut, cu cateva decenii in urma, prezentarea operelor in limba originala.
    Renuntarea la identiatea nationala si caderea in extaz la anumite experiente englezesti (nu sunt sigurii) poate fi o periculoasa continuare a hiperglobalizarii cu rezultate imprevizibile – vezi criza bancara internationala.

    Si daca e vorba de Tosca sunt ceva pareri despre opera pucciniana prezentata de programul ARTE in seara de sambata 10 iulie ?? in italiana.

Leave a Reply to Margarit Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>