Screen Shot 2015-03-06 at 11.54.21 PM

HARICLEA DARCLEE, un portret la 78 de ani

 

BUCURESTI, 1938

“Cand am cunoscut-o pe Hariclea Darclee la hotelul bucurestean  care i-a fost ultimul camin intr-o lume indiferenta la antecedentele sale glorioase, stiam prea putin despre ceea ce ea insemnase in teatrul de opera mondial. Ii citisem insa numele in extrasul de pian al operei Tosca a lui Puccini, unde figureaza ca prima interpreta a rolului titular cu prilejul premierei absolute din 1900 de la Teatrul Constanzi din Roma.

….

La sfarsitul anului 1938 am vizitat-o pe Darclee, cu recomandarea lui Victor Eftimiu, la hotelul Bratu de pe Calea Grivitei.

Am batut timid la usa camerei de hotel, dupa ce imi anuntasem vizita prin cateva randuri stangace, lasate in ajun la portar cu biletul de vizita al lui Eftimiu. O rugasem pe fosta cantareata incarcata de atata glorie sa pregateasca poze, afise, programe, coresponenta si taieturi din ziare pentru a putea scrie despre ea deocamdata cateva articole la revista clujeana al carei colaborator eram de multi ani.

Hariclea Darclee mi-a vorbit pe un ton simplu si obiectiv despre trecutul ei. N-a fost nevoie sa-i pun intrebari, fiindca stia ce si cat sa impartaseasca pentru a oferi o imagine despre ceea ce fusese si savarsise.

Artista aceasta, sarbatorita candva pe cele mai importante scene lirice din doua continente, nu-si pierduse in intregime, nici in pragul varstei de optzeci de ani, farmecul de odinioara. Avea inca ceva tonic in fiinta ei, un optimism nealterat de tangentele traiului modest pe care il ducea. Ba avea pe deasupra si umor, ceea ce denota o inteligenta neobisnuita.

Am rasfoit febril teancurile de ziare italiene, spaniole, portugheze si franceze pe care mi le-a pus la dispozitie.

Am citit telegrame omagiale, ode in mai multe limbi adresate cantaretei celebre.

…..

Am atins emotionat filele ingalbenite cu scrisul si semnatura lui Verdi, Gounod, Puccini, Massenet, Saint Saenes, Caruso, Sarah Bernhardt pe ele.

 

….

Darclee depana povestea propriei sale vieti cu o detasare care era mai miscatoare decat senzatia de tristete iscata de depanarea aducerilor aminte. Retin din decuparile cercetate o fraza dintr-un ziar portughez de pe la inceputul secolului:…in tot ce face, Darclee pune un mare friu.

Pe friul acesta Darclee mai era stapana si la data cand am cunoscut-o: o calitate de pret a oamenilor care nu traiesc meschin doar pentru sine, ci se daruiesc generos semenilor lor, vietii din jur. Isi invatase rolurile – aproape saizeci – cu o rabdare infinita. Rabdarea n-o parasise nici la varsta definitivei renuntari la bucuriile vietii: ea o ajuta sa surada, sa fie amabila si atenta, sa se poata gandi si la maine.

….

DARCLEE isi pastra amintirile pe un raft al dulapului din hotel, in mici teancuri legate cu panglici, in doua valize. Stia ca ele sunt un fragment nepretuit al istoriei teatrului de opera european si romanesc din perioada 1890 – 1920.

Probabil mai spera sa-si scrie memoriile sau poate chiar sa foloseasca insemnarile  si observatiile sale profesionale la alcatuirea unei metode de canto. Ar fi fost, fara indoiala, un document de mare valoare si, in acelasi timp,  un ghid nepretuit pentru viitorii artisti vocali.”

(George Sbarcea, “Intalniri cu muzicieni ai secolului XX”, Editura Muzicala)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>