20180805_145118

Hedonist. It takes one to know one

Ca sa o lamurim cu titlul. Unu, nu m-am putut abtine, formula in engleza suna pur si simplu mai bine. Doi, nu stiu ce parere are Marius Constantinescu despre fisa lui dar pe a mea scrie hedonist, negru pe alb. Diagnosticul mi-l pusesem de mult si iacata, sunt deja impacata cu el.

Mi-a luat ceva timp sa constat: in ultima vreme plec in vacanta cu familia Constantinescu. Ma rog, cu cartile lor.

“Rose” a stat pe noptiera mea multa vreme pana cand a ajuns direct la mare si mai apoi pe bucata de iarba din dotare. Mi se pare ca va pleca spre tarile nordice in curand.

Cand am in fata o carte – colectie de texte (ca “Rose”), prima lectura va fi mereu acolo unde se deschide volumul. “Paisley” ma intriga, spre rusinea mea nu stiu ce inseamna dar ma avant. Povestea despre “imprimeul paisley, o parte a unui cod masculin al elegantei, putin decadent, putin nostalgic, putin somptuos, mereu de impact” este istorica, vizuala, fashion si… poetica. Cu toate astea laolalta, asa bine puse in fraza, Marius imi creeaza o experienta aproape tactila de a ma familiariza cu…paisley.

Autorului ii plac si materialele si conexiunile (spune intr-un text ceva mai incolo). Ei bine, si mie!

@Marius Constantinescu: da-mi voie sa ma dau un pic desteapta si sa fac o conexiune chiar acum: ai acest lucru in comun cu nimeni altul decat Jimi Hendrix care era pasionat de saluri, tesaturi si imprimeiuri orientale. Am vizitat recent apartamentul in care a locuit la Londra, si-a facut propriul lui baldachin cu un sal oriental!

Nu stiu cand am terminat cartea, aseara pe-un balansoar, consumand intens si familiar toate experientele prin care ne plimba Marius. Constat la final aceasta consecventa si consistenta a stilului lui, in toate cartile pe care le-a trimis tiparului pana acum. Frumos, elevat-pretios pe alocuri, very funny sometimes (muzica grea, zici?) dar care curge atat de firesc ca te fura si nu stii cand a trecut timpul.

Imi deschide un apetit sanatos pentru lucruri si locuri pe care nu le-am experimentat inca. Impinse la coada listei de atatea ori, simt ca isi vor revendica dreptul la timp si buget. Roma si Paris sunt oferite cititorului atat de frumos in experiente non-turistice. Nu le-am vazut si simt ca acum nu mai am incotro!

Marius Constantinescu are cultura arondismentului, eu pe cea a borough-ului. Sa facem schimb de cartiere, zic :-)

Sper sa traiti aceleasi experiente citind “Rose”, v-o recomand din toata inima. Macar un drum va va deschide, un plan va veti face. O mica placere veti cultiva. Va promit.

 

In loc de epilog

Unu

Nu stiu cum sunt altii, dar eu am aceasta curiozitate de a intra in casele oamenilor. Fie ca vad o constructie istorica prin centru si mor de curiozitate sa arunc o privire, fie ca e vorba de persoane din spatiul public. Marius Constantinescu face greseala sa-si “povesteasca” locuinta atat cat sa mi se para fascinanta (tot in “Paisley”). Va trebui sa ma invit.

 

Doi

M-a bucurat atat de mult “Rose” ca sunt dispusa sa-l iert pe Marius pentru ca nu-i place Ian Bostridge.

Mai vorbim noi despre asta :-)

Marius Constantinescu, Rose. Editura Nemira

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>