2015-03-26 21.33.41

La “Familia Tót” mi-a placut…tot!!!

Stiu, e la indemana jocul de cuvinte din titlu, oricine s-ar fi gandit la asta, mi se pare ca e folosit si in spectacol, dar nu-i bai. Pentru ca, dupa mult timp, imi place la un spectacol chiar totul. N-am sa va insir povestea, o puteti gasi pe Internet, sunt multe recenzii si detalii.

 

“Familia Tót” s-a pus in scena in ultimii ani in mai multe teatre din Romania. Aveam o asteptare buna, foarte buna chiar, pe care am transmis-o si altora cu incredere (oarba, stiam eu ceva). Nimic nu-mi place mai tare la un spectacol de teatru ca aceasta desfasurare care te surprinde continuu, chiar si atunci cand cunosti povestea. Nimic nu este previzibil in maniera in care se joaca acest spectacol, in care s-a pus in scena si in care a fost gandit.

 

Odata pus in miscare spectacolul, o anume parte din derularea lui poate fi ghicita, intuita dar nu va bazati pe asta…veti fi surprinsi mai tot timpul si atrasi in poveste de la bun inceput. Odata ce ne-au “prins”, nu ne-au mai dat drumul pana la final.

 

Rolurile sunt jucate cu foarte multa maturiate si intelegere de actori tineri. E egal mana regizorului care i-a condus la performanta lor dar si talentul evident si, nu cred ca exagerez, vocatia. Intr-un spatiu mic, in care esti practic “intim” cu publicul, e imperativ sa-l faci sa te creada de la bun inceput, sa-l tii in mana, interesat, angajat. Daca tot respiram acelasi aer, se simt fluctualiile. Daca nu e conexiune se simte. Imediat. Si pentru ca tot eram acolo, asa de aproape, ne-au inclus si pe noi in joc la inceput, pe post de adunarea satului si ni s-au adresat (pentru cei mai timizi, nu va temeti, nu vi se cere sa interactionati in niciun fel).

 

“Familia Tót” este o constructie speciala si mai ales solida in toate detaliile ei. In excelenta si energetica regie a lui Victor Ioan Frunza, scenografia Adrianei Grand – creativa la tot pasul, cu solutii ingenios – spectaculoase pentru un teritoriu de joc deloc ofertant ca dimensiune. Unele imagini – surprinzatoare si teribil de frumoase in umbre dupa un paravan de panza care este latura din spate a spatiului de joc. De unde si imaginea care insoteste acest post: sunt actorii la aplauze.

 

La toate acestea se adauga, sa spun din nou, jocul total angajat si de mare talent al actorilor tineri care intruchipeaza un paranoic, un copil, o sotie docila jucata in travesti si tot asa…I-am placut pe toti, foarte mult!

 

Nu in ultimul rand si la fel de important, “Familia Tót” este text genial despre intamplari care frizeaza limita absurdului asa ca sunt cascade de ras in public in timpul spectacolului. Dupa, ai tot timpul sa “digeri” si sa reflectezi la temele lui profunde (jocul de-a Dumnezeu, libertatea individului etc.). Se rade mult, da. Dar isi face la fel de bine misiunea de a te pastrat agatat, mental si sufleteste, gandindu-te la ce ti-a transmis, dincolo de starea de bine si relaxare pentru ca te-a facut sa razi.

In ceea ce ma priveste, asta astept de la un spectacol de teatru si sunt inca cu gandul acolo. Semn ca mi-a dat ceva.

 

Veniti sa vedeti “Familia Tót” cu George Costin (Maiorul), Adrian Nicolae*, (Tót, pompier sef), Sorin Miron (Mariska, sotia lui Tót), Nicoleta Hancu (Agika, fiica lor si Gizi Gesane), Alexandru Ion (postasul).

 

*Adrian Nicolae este nominalizat la premiile Uniter 2015, categoria “Cel mai bun actor” pentru rolul Gore din “Mobila si durere” de Teodor Mazilu, spectacol care se joaca tot la acest teatru, tot in regia lui Victor Ioan Frunza. Deja mi-am luat bilet :-).

 

Directia de scena: Victor Ioan Frunza

Scenografia si costumele: Adriana Grand

26 martie 2015, Centrul Cultural pentru U.N.E.S.C.O Nicolae Balcescu

 

 

 

 

 

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>