“Manon Lescaut” aseara la ONB: de la plictiseala la lacrimi

M-am tot incurajat azi sa scriu despre “Manon Lescaut” de aseara, ceva m-a retinut, poate sentimente amestecate. Am auzit multe pareri despre spectacolul de vineri, de la elogii la dezamagiri…uite asa te duci chitit sa vezi cat de bine canta ariile care iti plac tie, sa vanezi vulnerabilitati. Cand, ca un simplu spectator ce sunt, vreau sa primesc muzica cu sufletul, sa vedem, ma emotioneaza?

Asa se face ca primul act mi s-a parut plictisitor, am asteptat cu nerabdare “Donna, non vidi mai” – mi s-a parut ca Armiliato a cantat-o rezonabil dar a depus ceva eforturi…Si apoi actul 1 nici macar nu e prea spectaculos, am iesit la pauza dezamagita, asa se intampla cand ai asteptari supradimensionate plus lipsa de rabdare ce ma caracterizeaza, recunosc.

Trec direct la ultimul act, mi-a placut mult, mult, s-a cantat foarte bine, la cote dramatice…cred ca a fost important si faptul ca Dessi & Armiliato sunt parteneri si in viata reala, chiar a fost chimie acolo. “Sola, perduta, abbandonata” a fost intr-adevar emotionant, mi-au dat lacrimile.

Ca voci – Armiliato mi-a placut fara sa mi se para spectaculos, pe alocuri am avut senzatia ca face eforturi, Dessi mi s-a parut ca are un control al vocii fabulos, tehnica, dar nu imi place in mod deosebit timbrul ei in notele inalte. In orice caz, este o mare artista, asta este de necontestat.

Un spectacol la fel de interesant a fost cel al catorva critici muzicali foarte cunoscuti, in vecinatatea carora am stat si ale caror gesturi le-am urmarit cu nesat: incantare, dezaprobare pe ici, pe colo. La final, ei au fost dintre cei mai entuziasti spectatori – le-a placut foarte mult. Asteptam recenziile si suntem cu gandul la urmatorul spectacol: “Macbeth”.

Daniela Dessi & Fabio Armiliato, dupa spectacol. Din seria de fotografii minunate de pe blogul Irinei, mergeti sa le vedeti.

dessiarmiliato

5 comments

  • margarit

    Ma bucur ca pana la urma au fost si momente de satisfactii artistice (materializate in … lacrimi). De fapt si pe mine m-a impresionat mai mult a doua parte a operei, cand situatia devine dramatica si se indreapta inexorabil catre finalul tragic.

    Felicitari si multumiri Irinei pentru prezentarea atat de … luxurianta si interesanta a celor doi solisti ! De asemenea pentru imagini.

  • marc

    Impresiile generale ale mele au fost pe undeva aceleasi. Referitor la cei doi – doua voci calitative dar nu exceptionale, cu destule probleme si cu un grad de uzura [mai ales ea, care suna superb cand canta repertoriul mai adecvat ei, de soprana lirica si de coloratura], dar care sunt conduse cu inteligenta si profesionalism. Chimia dintre ei – ba era, ba nu… depinde de moment…… ca si intensitatea interpretarii dramatice. Oricum, per global, cu toate micile minusuri, foarte bine!!!
    Dar cu adevarat exceptionala a fost dirijoarea, care a reusit sa aduca orchestra ONB pe niste culmi la care ei nici nu visasera si care a extras din muzica esente bogate, complexe, nebanuite. Pentru ea se poate spune ca a meritat cu adevarat prezenta acolo in sala.

  • Daniela

    De acord, orchestra a sunat cel mai bine din tot spectacolul, cum nu am auzit-o pana acum si asta, probabil, datorita dirijoarei (cum a sunat bine sub bagheta ei si La Traviata de la Viena cu Elena Mosuc si Saimir Pirgu).
    Impresia generala despre Daniela Dessi a fost buna, dar m-a deranjat foarte tare cum suna vocea ei in acut si probabil aici isi spune cuvantul uzura de care vorbea Marc, pentru ca efectul este o modulatie ciudata a vocii. Iar Fabio Armiliato mi s-a parut de cele mai multe ori foarte chinuit in acut.

Leave a Reply to Daniela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>