Screen Shot 2015-03-08 at 2.55.18 PM

Marius Constantinescu despre “Cortez”

Am citit prima jumatate din cartea lui Marius Constantinescu intr-o noapte. Apoi am luat-o ceva mai incet, imi parea rau s-o termin… asa de repede. Numai uitandu-te la cele aproape 150 de fotografii din volum si-ti doresti sa afli povestile care le insotesc. Sunt multe si savuroase. Conversatiile pariziene intre Marius Constantinescu si Viorica Cortez au o cursivitate si o fluenta despre care aflu ca a venit firesc. “Am scris cartea dintr-un foc”, mi-a spus Marius, totul a venit de la sine. Se simte.

Am aflat despre aceasta carte cu ceva timp inainte sa fie publicata. M-am gandit de atunci ca as vrea sa-i aflu povestea. Imediat ce am citit-o, am stat de vorba cu Marius si am facut un interviu pe care imi face placere sa vi-l ofer in acest frumos mijloc de septembrie care pentru noi, melomanii, sta sub semnul muzicii bune.

Va recomand aceasta carte din toata inima.  Autograful va este dedicat.

Screen Shot 2015-03-08 at 2.48.29 PM

OperaOnline: Pe coperta cartii tale scrie, simplu: “Cortez”. Niciun subtitlu care sa includa unul dintre cuvintele “poveste”, “cariera”, “biografie” etc. Din ce unghi ai scris aceasta carte si ce ti-ai propus sa oferi cititorilor?

Marius Constantinescu: Sa stii ca la titlu ne-am gandit destul de mult. Proiectul care a castigat concursul de rezidente ICR se numea “Viorica Cortez, le spectacle d’une vie”, dar a fost in permanenta un titlu de lucru, pentru ca nu exceleaza deloc prin originalitate. Apoi, ne-am gandit (Dana Moroiu, director editorial Baroque Books & Arts si cu mine) la tot soiul de posibilitati, dar nu ne coafa niciuna. Trebuia ceva simplu, usor de cerut la librarie (deh, gandirea omului care a facut advertising si comunicare…), sonor si usor de retinut. In clipa aceea, mi-am dat seama ca simplitatea absoluta este cheia. “Callas” nu mai are nevoie de nimic altceva. E un univers in sine. La fel si “Cortez”. E foarte puternic, e sonor, e unic si, cum stiam de la bun inceput care va fi poza de coperta (ma rog, si aici am ales dintre trei variante), am simtit ca nu poate exista o varianta mai buna de titlu. Nu stiam daca doamna Cortez va fi de acord cu el, dar, cand i l-am spus (destul de timid), i s-a luminat fata. Era perfect.

In ceea ce priveste unghiul din care am scris cartea, acesta e limpede si asumat de la bun inceput: eminamente subiectiv, in sensul atasamentului fata de povestea de viata a acestei femei si fata de admiratia pentru arta ei. Dorinta mea cea mai mare a fost sa ofer o suma de istorii in centrul carora Viorica s-a aflat si care ilustreaza sau completeaza una dintre cele mai glorioase cariere ale unui interpret roman, din pacate insuficient cunoscuta (pentru ca Viorica are oroare sa se bage pe gatul cuiva, unlike cel putin doua nume la fel de sonore ca al ei) si adesea nedrept judecata. Nu m-am temut nicio clipa ca o sa cad in capcana ditirambilor si a glorificarii fara rost. Nu e felul meu de a fi, cu atat mai putin al Vioricai. Nu mi-ar fi permis nicio clipa.

 

Spui, la inceputul cartii tale: “In casa noastra, de cand ma stiu, au fost oameni la masa. Mai ales cantareti de opera”. Ai cunoscut, asadar, pe multi dintre marii artisti lirici. Pe unii  i-ai intervievat, in timp. Dar ai scris o carte despre Viorica Cortez. In caz ca ne intrebam “de ce?”…

Da, am vrut sa scriu aceasta carte pentru ca Viorica a fost prima cantareata de opera care mi-a deschis acest univers fascinant si al naibii de seducator: culisele, povestea din spate, artistul-om, nu demiurgul de pe scena. Cu ea am ras mai intai, cu ea am fost uluit, scandalizat, cu ea am rosit la auzul anumitor episoade…

Viorica este o povestitoare FABULOASA, de o oralitate cuceritoare (m-am temut, de altfel, ca transcrierea si adaptarea sa nu piarda ceva din farmecul ei). Umorul ei este una dintre trasaturile care ti-o lipesc de suflet.

 

O parte consistenta a acestui volum o reprezinta conversatiile pe care le-ati avut la Paris, timp de 3 saptamani, o zi da, una nu. Care este “parfumul” acestor intalniri?   Ce fel de interlocutor este Viorica Cortez?

Frumoasa intrebare. Dupa cum ti-am spus, nu eram nici la primele conversatii, nici la primele interviuri cu doamna Cortez. O spun si in carte: intr-o zi buna, Viorica este cel mai sarmant narator-protagonist. Te poate face sa te prapadesti de ras, te poate lasa cu gura cu cascata, poate sa iti incetoseze ochii de emotie. In alte zile (suntem toti oameni, iar ea, in mod special, este deosebit de incercata de viata in ultima vreme), lucrurile se leaga mai greu, starea de confesiune se indeparteaza, mai ales cand explorez, timid, zone infinit de dureroase.

In ceea ce priveste “parfumul”, ma obisnuisem sa se coboare intunericul, mai intai din coroana arborilor care ii umbresc ferestrele, apoi jos, pe Saint-Germain, sa avem tot timpul ceai aromat si, de multe ori, bunatati de gustat, multe dintre ele facute de ea insasi (cum reiese si din carte, e o gospodina cu totul deosebita, chiar si atunci cand pretinde ca “nu a avut timp sa pregateasca nimic” :-)) Iar cand a fost sa alegem materialul fotografic, a fost epic. Imagineaza-ti ca am venit cu supliment de bagaje in valoare de 80 de euro la Lufthansa… :-)

 

Depanati multe amintiri impreuna si spuneti povesti cu personaje de legenda: cantareti de opera, dirijori, regizori. Vorbiti despre atmosfera din teatre, despre cutume etc. Am putea spune ca aceasta carte este, in acelasi timp, si despre acele vremuri?

Cu siguranta. Dar, asa cum spune si Viorica (inca o obisnuita a marilor teatre ale Europei), la un anumit nivel, al ei, lucrurile au ramas cam la fel. Dar da, este si o carte despre anii de glorie si despre generatia cantaretilor cu care am crescut. Eu, cel putin, pe acesti cantareti (Domingo, Price, Bumbry, Freni, Ghiaurov, Milnes, Caballe, Carreras, Cortez…) am invatat sa iubesc opera.

Cartea “obiect” este foarte eleganta si bine ingrijita: coperta, albul si calitatea hartiei, fontul, fotografiile si, da, semnul de carte…Ai participat si la aceasta etapa? Cu cine ai colaborat si cum ti s-a parut experienta?

Asa cum ti-am spus si ieri, am lucrat cu echipa fabuloasa de la Baroque Books & Arts asa cum i-as dori oricarui om care va publica o carte sa o faca. Fiecare detaliu, tot, de la albul paginilor si al copertei, pana la matasea semnului de carte, de la font pana la distribuirea fotografiilor, de la alegerea tonurilor care sa rimeze cu frumusetea de grafica semnata de draga Ana Wagner pana la (n-o sa-ti vina sa crezi!) pozitionarea si dozarea cromatica a chenarului de pe coperta IV. Nu voi avea suficiente cuvinte de lauda pentru Dana Moroiu, Andreea Radu si Cornel Alexandrescu, adica Baroque Books & Arts. Si stai sa vezi ce lucruri frumoase pregatim pentru lansare… :-)

______________________________________________________

Marius Constantinescu, “Cortez”, editura Baroque Books and Arts. Foto header @tvr

4 comments