Screen Shot 2015-03-10 at 12.36.42 AM

NELLY MIRICIOIU, cu sufletul si vocea pe scena de la Timisoara

A fost tare speciala calatoria mea la Timisoara, cei ce ma citesc de ceva vreme stiu ca n-as fi ratat pentru nimic in lume ocazia de a o vedea pe Nelly Miricioiu pe scena. Fie ea si la 500 km distanta…

Totul a fost nou pentru mine- opera din Timisoara, lucrarea care s-a cantat (o vad pentru prima data pe scena).

Nelly Miricioiu si-a asumat pe langa rolul protagonistei, si pe cel al amfitrioanei serii – cum asteptam sa inceapa spectacolul si-a facut aparitia pe scena, intr-o superba rochie lila, si a spus cateva cuvinte despre povestea Adrianei pe care ne-a invitat s-o urmarim.

Previzibil, asa cum ma stiu, ma fascineaza intotdeauna  aparitia pe scena a unui artist pe care il admir enorm si multumesc in gand ca sunt acolo. Ma dezmeticesc repede, la timp pentru “Io son umile ancela” cantat cu mare aplecare pe detalii, si atentie la mesaj, cuvinte, sala a fost “furata”, ca de altfel pe tot parcursul spectacolului. Foarte curand, asa cum stiti, isi face intrarea in scena si Maurizio, cantat de Calin Bratescu. O misiune grea, are cateva momente solo importante plus cateva duete importante cu Nelly si Marianne. Nu stiu daca o fi avut emotii mari, daca da, nu le-a aratat pentru ca a cantat foarte frumos si sustinut inca de la prima lui arie importanta dupa care, imediat, duetul cu Adriana, care a fost intr-adevar foarte intens si emotionant, am vazut lacrimi in sala si am auzit “mi-au dat lacrimile” de mai multe ori in pauza…

Venita sa tulbure dragostea Adrianei si a lui Maurizio, printesa de Bouillon a fost  interpretata de mezzosoprana Marianne Cornetti, care din prietenie si generozitate a acceptat sa faca acest spectacol intre 2 reprezentatii cu Aida la Royal Opera, “un maraton” asa cum l-a numit chiar ea dupa spectacol. La prima ei intrare pe scena, a fost impresionanta – o voce ampla, foarte puternica, a definit imediat datele personajului ei si, sincer, ne-a lasat fara cuvinte. Si aplauzele au durat destul de mult. M-au impresionat, pe langa vocea ei de calibru si faptul ca a participat la spectacol total, n-a venit doar sa cante, i-am urmarit gestica, perfect adaptata momentului in care era povestea, chiar daca nu canta. I-a aruncat Adrianei cateva priviri “otravite”, de am amutit. Confruntarea vocala dintre Adriana si de Buillon a fost si ea foarte intensa, bine dozata dramatic si foarte credibila. Dar la sfarsitul duetului, in aplauzele publicului, cele 2 artiste s-au imbratisat.

Momentele cele mai frumoase, cel putin pentru mine, au fost spre sfarsit. “Poveri fiori” a fost, poate, apogeul serii – nu stiu ce ii trebuie unei soprane sa se puna in starea speciala pentru a canta aceasta arie. Stiu ca pe noi ne-a miscat si am dezbatut intens dupa spectacol, la o cafenea de pe Corso :-)

M-au atins generozitatea si autenticitatea unei artiste care a decis sa lase ceva din ea pe scena, inteligenta cu care a cantat, da, inteligent, pentru ca sunt niste trairi intense pe care nu poti sa le arunci de-a valma. Si apoi, dar nu in ultimul rand, maiestria vocala in special in pasajele piano care au fost speciale si incredibil de frumos conduse si sustinute, cu tuse foarte fine…ropote de aplause pentru aceasta intepretare. Si o pauza binevenita inainte de a ataca ultimul duet cu Calin Bratescu si momentul final. Care au reusit sa pastreze intensitatea momentului. In mod cu totul special a fost momentul in care Adriana moare, ne asteptam ca personajul sa se prabuseasca pe scaun, cea mai la indemana varianta, mai ales intr-o versiune concert. Ei bine, nu. Nelly a venit un pas in fata celorlati artisti, a ramas in picioare si a luat o postura inerta, cu privirea pierduta – o modalitate de expresie actoriceasca, cu o mare putere de sugestie.

Ar mai fi foarte multe de spus, as dori doar sa mentionez ca mi-a placut foarte tare si baritonul Dan Pataca (Michonnet), am vazut ca mai canta si in Traviata, cred ca face un pere Germont foarte bun. Toti artistii care au participat la spectacol au cantat, per total, bine. Desi, din cate am auzit, spectacolul a fost pregatit intr-un timp relativ scurt, s-a simtit clar participarea angajanta a tuturor, s-a vazut ca e lucrat, de altfel Nelly Miricioiu a venit cu ceva vreme inainte la Timisoara pentru repetitii.

Orchestra a fost si ea foarte buna, dirijorul David Crescenzi a fost tot timpul atent la sincronizarea artistilor cu instrumentistii si a dirijat cu …multa pasiune. Mi-a placut solo-ul de violoncel din actul 4 si am fost impresionata de final, executat cu mare acuratete si sensibilitate de catre orchestra.

A fost nebunie la cabine dupa spectacol, au venit foarte multi admiratori s-o felicite pe Nelly Miricioiu, angajatii de la opera care mutau costume si alte chestii de colo colo si-au facut cu greu loc pe hol, din cauza aglomeratiei :-)

Ma opresc aici, poate mai scriu si altii, am vazut si critici in sala. A fost un eveniment in adevaratul sens al cuvantului si pentru asta Opera Nationala Timisoara merita aprecierea noastra,  ne-a oferit un spectacol atat de frumos.

Si, in afara subiectului, Marianne Cornetti ne-a spus dupa spectacol ca va canta primele 2 spectacole din Trovatore de la Arenele Verona – intr-o distributie care este perfecta: Marcelo Alvarez / Sondra Radvanovsky / Dmitri Hvorostovsky / Marianne Cornetti. Pe mine una m-a pus pe ganduri :-)

5 comments

  • Daniela

    Nelly Miricioiu ne-a o ferit joi seara un adevarat spectacol, mult mai mult decat ne-am fi gandit, stiind ca venim la o opera in concert! Adriana Lecouvreur este un personaj pe care Nelly il iubeste foarte mult si pe care il intelege profund. A fost o aparitie stralucitoare, de la prima intrare in scena, iar vocal si interpretativ… Operaonline a descris-o cum nu se poate mai bine. Trebuie de asemenea sa-i multumim lui Nelly pentru ca ne-a dat posibilitatea sa o ascultam pentru prima data in Romania pe Marianne Cornetti – fabuloasa principessa de Bouillon! Marianne a venit la dorinta ei, pentru a canta cu ea si pentru a oferi arta sa publicului roman, a carui limba incearca sa o vorbeasca! Felicitari lui Corneliu Murgu pentru disponibilitate si pentru ca ne-a oferit o seara memorabila!

  • marc

    Doar o corectie mica. Marianne Cornetti nu canta prima oara in Romania, a mai avut o Aida [cu Sylvie Valayre si Alberto Mastromarino] la Sala Palatului, cu cativa ani in urma [cred ca 2004 sau 2006], cand s-a facut un mic “Festival al Artelor” intre doua editii de Festival Enescu.
    Si a venit de mai multe ori impreuna cu Nelly, chiar daca nu a si cantat [din pacate]….

  • Daniella

    E de admirat faptul ca Marianne Cornetti vine in Romania de cate ori are ocazia, chiar fara a canta (anul trecut Nelly Miricioiu i-a salutat prezenta la recitalul sau de la Muzeul George Enescu), desi, dupa ce am ascultat-o si admirat-o la Timisoara, imi doresc sa vina mai des in Romania pentru a canta. As adauga la cele spuse pana acum ca m-a impresionat foarte placut felul in care Nelly Miricioiu s-a pregatit pentru acest spectacol. S-a cunoscut ca nu a fost tratat cu usurinta, cum sunt de multe ori, de exemplu, abordate ‘spectacole eveniment’ la ONB, ci, dimpotriva, gandit in cele mai mici detalii. Astfel, unele dezavantaje ale prezentarii unei opere in varianta de concert au fost transformate in atuuri: cei trei interpreti principali nu s-au aflat in spatele partiturilor, ci a fost o adevarata desfasurare de forte in partea scenei din fata orchestrei, jucand efectiv scenele si cantand, evident, fara a avea partitura in fata. Apoi, Nelly Miricioiu a trait cu intensitate fiecare moment si a tinut sa exprime starea personajului si din punct de vedere al tinutei, schimband in fiecare act accesoriile (bijuterii, saluri) dupa cerintele rolului si adaptandu-si chiar si machiajul in actul al patrulea si schimbandu-si rochia, in functie de trairile personajului si de ceea ce urma sa se intample. Au fost multe momente frumoase in acea seara, dar cel mai mult mi-au placut pianissimele pe care Nelly Miricioiu le facea sa sune atat de natural, interpretarea sensibila a ariei “Poveri fiori”.

  • manrico

    Am descoperit foarte tardiv comentariile despre Adrianne Lecouvreur dela Timisoara , insa nu ma pot abtine sa nu multumesc celor care aucomentat ( cu deosebire, desigur Operaonlone!) cu multa obiectivitate si competenta aceasta neutata seara la care am avut fericirea de a fi prezent si eu.Desi opera s-a prezentat sub forma de concert, prezenta oricarui regizor ar fi fost ABSOLUT DE PRISOS,deoarece Nely si Marianne au oferit publicului norocos din acea seara de neuitat cea mai emotionta si veridica lectie de interpretare a unui rol de oper.Prezenta acestor MARI ARTISTE a mobilizat in plus in primul rind pe excelentul tenor Calin Bratescu precum si intregul ansamblu al excelentei Opere de pe malul Begai care prin prezenta lui Davide Crescenzi si-a cistigat o siguranta si o clasa net superioara altor teatre de opera din tara, si multora din strainatate. Am parasit sala Operei din Timisoara cu speranta unei revederi a Divelor la viitorul Festival de Opera de anul viitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>