Screen Shot 2015-03-07 at 12.07.13 AM

O seara cu ANGELA GHEORGHIU la Scala

Multumesc prietenei mele Daniela care a fost la Milano si ne povesteste despre recitalul Angelei Gheorghiu de la Scala:

Asteptam demult o ocazie sa o ascult pe Angela Gheorghiu intr-un recital complet cu pian. Franturi ascultasem la Bucuresti la Ateneu, la Teatrul National si eram curioasa cum suna un program intreg. Curiozitatea mi-a fost pe deplin satisfacuta la Teatro alla Scala in 16 mai si mi-am amintit, ca de fiecare data cand o ascult live, de ce m-am indragostit de vocea Angelei Gheorghiu.

N-as putea sa explic in prea multe cuvinte, ci doar sa spun ca am simtit vocea ei calda, timbrul special, emotia, mult mai pregnante aici, in recital, unde vocea este mai expusa decat intr-un concert sau o opera.

In prima parte, m-au atins in mod special „Plaisir d’amour” (Martini), „Elegie” (Massenet) si apoi Rachmaninov. Asteptam cu nerabdare partea a doua, in totalitate romaneasca si mi-am amintit de un recital al sopranei Nelly Miricioiu cu ceva vreme in urma, in care interpretarea unor cantece romanesti m-a emotionat pana la lacrimi.

Asa s-a intamplat si acum. In plus, ma intrebasem cu ce rochie se va imbraca sa fie cat mai aproape de spiritul romanesc. Si marturisesc ca m-a surprins aparitia intr-un costum popular romanesc. A lasat pentru un timp deoparte alura de diva si a purtat cu mandrie un costum daruit de o prietena si colega de la Liceul de Arta.

Nu stiu cat a inteles publicul din cantecele romanesti, dar reactia m-a facut sa cred ca a savurat fiecare nota si linie melodica, pentru ca succesul a fost uluitor. Ovatii, aplauze furtunoase, chemari la rampa, publicul era avid de mai mult. Si Angela, cu generozitate, a oferit bisuri. „Io son l’umile ancella” a sunat infinit mai frumos doar cu pian, „Ideale” a lui Tosti a mers la sufletul italienilor, la fel „Vaga luna” a lui Bellini. Poate credeti ca s-a oprit aici. Nu stiu care este numarul de bisuri care se ofera de regula la un recital, dar le-am pierdut sirul la un moment dat, pentru ca atmosfera era incendiara. Se striga „Brava”, „Sei molto generosa”, „Grande diva”, „Bravissima” si probabil altele pe care nu le-am deslusit din cauza vecinei mele, o italianca respectabila, soprana ce a cantat pe scena de la Scala in anii `60 si care, la 75 ani, striga din toti rarunchii „Bravissima! Bis!” si parca nu vroia ca seara sa se incheie, la fel ca multi altii, dealtfel.

Spectacolul de pe scena s-a incheiat dupa 8(!!!) bisuri si a fost urmat de spectacolul „de dupa”.

Fani din Australia, Venezuela, Europa au asteptat cu nerabdare sa-i multumeasca Angelei Gheorghiu pentru o seara minunata. Si i-a rasplatit pe fiecare cu rabdare si generozitate, cu cate o vorba buna, un zambet, o scurta conversatie, o incurajare (pentru un grup de tineri cantareti), o fotografie impreuna, o dedicatie muzicala, dupa caz (i-a scris gresit numele unui tanar pe nume Alfredo si, ca sa-si repare greseala, i-a cantat „Alfredo, Alfredo, di questo cuore”).

Cam asa a fost la Scala.

 

Foto header@Teatro alla Scala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>