Screen Shot 2015-03-08 at 11.44.45 PM

Oh My God!!! Everyone is here!!!

Picture this: Linbury Studio, ROH, o sala de capacitate destul de mica este invadata de stoluri de tineri, majoritatea studiaza muzica: se recunosc, se revad, se mira, se pupa ba chiar se apleaca peste balustrade sa se strige, sa se salute. Se aud OMG-uri din toate partile si ma simt inapoi la liceu.

Eu doar par rezervata dar pe dinauntru am un entuziasm cel putin egal cu al lor: in scurt timp vom asista la un masterclass sustinut de Joyce di Donato. E o experienta noua pentru mine si o asteptare febrila: am citit deja in program ca se lucreaza “Contro un cor che accende amore” , “Nacqui all’afanno….non piu mesta” si…”Cessa di piu resistere”. Da!

Joyce di Donato intra in scena si atmosfera devine brusc “de stadion”, viitorii artisti aplauda, striga…incepe masterclassul, incep si telefoanele lor sa sune, unul dupa altul. Pret de vreo 10 minute :-).

Joyce spune in introducere ca nu-i place cuvantul “masterclass” (“makes me very nervous”): ce vedeti aici nu este un produs finit, cantam, lucram si vedem ce se intampla. Il lasa pe fiecare sa cante aria fara sa intrerupa iar la sfarsit, foarte important de stiut, intreaba de cand o studiaza. Opineaza: “Contro un cor…” e o arie “tricky” pentru o auditie si sugereaza sa scurteze.  Apoi lucreaza inceputul si indruma prin descriere, intr-o cursivitate demna de un orator. Foarte putin exemplifica cu vocea, e o mica dezamagire a noastra aici pentru ca vrem s-o auzim si pe ea…

Se lucreaza (inevitabil) respiratia, postura, intonatia, dictia, interpretarea si…trilul! Pentru acesta din urma propune o metoda pe care o numeste “the controled loss of control”: trilurile (ce duios suna!) sa fie exersate piano, mezzo piano, forte. 5 minute pe zi. Atat. Si rezultatele vor aparea. Joyce dixit :-).

Apropo de respiratie, ii sfatuieste pe toti sa-si ia timp, sa nu se grabeasca, urmariti-l pe Juan Diego Florez, intotdeauna isi ia timp sa respire. Apoi, spre deliciul nostru, ii imita pe Ferrucio Furlaneto si Monserrat Caballe. Joyce are calitati reale de entertainer si o naturalete care ti-o apropie si ti-o face simpatica instant.

“I hate generic opera” zice la inceput si enunta astfel directia in care va conduce masterclassul. Mi s-a parut uimitor progresul inregistrat intr-o interactiune de 20 de minute in care s-a discutat mai mult despre personaj: in ce context se afla, ce simte etc etc. De altfel, diferenta de redare la fiecare dintre participanti a fost reala, sesizabila, cu adevarat semnificativa la prima fraza din “Cessa…” pe care tenorul a reusit s-o rafineze nesperat de mult.

S-a ras mult si asta a destins atmosfera si in public si pe scena. Participantii n-au parut deloc stresati,  dimpotriva, au asimilat imediat si au redat, cum am spus, cu progres. A fost amuzanta discutia despre respiratie, producerea si conducerea sunetului: e un lucru stiut, cantaretii de opera au reprezentari plastice despre acest proces. Joyce anunta ca in urma cu un an a facut o descoperire imagisitica ce o ajuta sa vizualizeze cand canta coloratura: insurubeaza chestii… si a ras si ea cu noi.

Spre mijlocul sesiunii a inceput si ea sa exemplifice cu coloraturi grabite, mai mult pentru accente si nicidecum sa-i stanjeneasca pe participanti. Apoi a facut cateva aprecieri legate de timpul de studiu necesar in cazul tinerilor ce se pregatesc pentru auditii: studiul ariilor importante (cum au fost cele propuse) e un proiect de aproximativ 9 luni…

Au fost cateva impresii, sper ca v-a facut placere. Daca promiteti ca nu radeti, va fac o marturisire: am luat notite tot timpul, pe intuneric!

Seara s-a incheiat foarte frumos: Joyce di Donato a fost intervievata de prezentatoarea evenimentului. A povestit despre momente din cariera ei cu onestitate si caldura. O discutie care a stat sub semnul autenticitatii. Si spectatorii au avut ocazia sa puna intrebari, spontan, fara ca lucrurile sa fie parte dintr-un scenariu. O tanara a intrebat-o ce face cand n-a avut o zi tocmai buna, fie ca nu-i sta vocea unde trebuie, fie din motive personale. Si i-a raspuns dezarmant de simplu: “You do your job”. A avut zile teribile, povesteste, si a trebuit sa se suie pe scena si sa cante “Non piu mesta”. Dar si-a spus mereu: aici nu e vorba de mine, e vorba de voi. Desi, marturiseste zambind enigmatic, si-ar dori cateodata libertatea de a nu fi perfecta.

A mai trecut o zi la Londra si am mai trait o experienta noua. Nu stiu cum au trecut doua ore. Dar mi-a placut asa de tare ca am vrut sa va povestesc. Desi e ora 2 noaptea.

Joyce di Donato si Juan Diego Florez canta diseara, la ROH, premiera noii productii “La Donna del Lago.” Astept cu sufletul la gura!

1 comment

  • Ioana

    Ce pot sa spun… Sper ca te-ai gandit un pic la alti fani JDD care nu erau de fata.:-))
    Multumesc mult pentru poveste!! Se pare ca ROH a inregistrat si va incarca (nu se stie daca integral) masterclass-ul pe YouTube cat de curand.

    A mai lucrat in ianuarie cu studentii de la Juilliard si exista fragmente din acel masterclass pe YT. Si acolo, exact cum spui, se simte imediat diferenta in interpretare, in frazare, dupa ce le da cateva indicatii. Nici atunci n-a cantat, ba chiar a insistat ca nu va fi o lectie de canto/tehnica vocala, pentru ca nu vrea sa intervina asupra evolutiei vocilor studentilor. Iar Q&A-ul de dupa e absolut cuceritor. De vizionat neaparat!

    Multumesc inca o data si enjoy Donna diseara!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>