Screen Shot 2015-03-09 at 5.55.59 PM

OperaOnline on the Road: Bucuresti – Londra – Bucuresti – Berlin – Bucuresti

Exista o lege a compensatiei, m-am convins: dupa ce am oftat luni de zile dupa calatoriile mele operatice prin Europa s-au aliniat planetele si m-am pus iar pe drum ca sa vad, sa ma bucur si sa povestesc. Cu putina intarzire ce-i drept dar sunt sigura ca nu se supara nimeni.

Dupa vizita fulger la Londra pentru Don Giovanni si Le Nozze am revenit cam dupa o saptamana pentru…o saptamana, din fericire cu serile libere ca sa ma bucur de spectacole.

Am aterizat direct la Rusalka, multumita si recomandarilor voastre. Nu va retin prea mult aici decat sa va spun ca muzica mi s-a parut superba, prestatiile vocale au fost excelente cu aria lunii cantata cu mare expresivitate de Camilla Nylund si cu Bryan Hymel care isi merita pe deplin eticheta de “raising star” – voce superba pe care o putem vedea si stagiunea viitoare la ROH in “Robert le Diable . Puneti pe lista…Singurul lucru care nu mi-a placut a fost productia (intens fluierata la premiera): lumea de sub ape a fost infatisata ca un…bordel. Nu-mi dau seama care era simbolistica aici. Ca sa nu mai spun ca in timp ce canta aria lunii, Rusalka tinea in mana o pisica (butaforie, nu reala!) cu doua lumini fosforescente in loc de ochi, e si greu sa nu faci asocieri cu filmele de groaza :-)

Incantata maxim de acesta experienta am trecut pe la ENO pentru “Les Contes d’Hoffmann” in care l-am asteptat cu mare interes pe Barry Banks pe care il ascult de multa vreme pe cd-urile de la OperaRara. Vocea este exact ce ma asteptam numai ca nu mi s-a parut potrivita pentru acest rol. Punctul forte al acestui spectacol a fost soprana americana Georgia Jarman careia cu greu ii gasesc egal in ziua de azi daca e sa vorbim de cantat toate cele 4 roluri. M-a fascinat  in mod special versatilitatea ei – in voce si interpretare in acelasi timp. Metamorfoza de la un personaj la altul a fost totala si spun sincer ca daca n-as fi stiut ca e aceeasi soprana, de acolo de sus de unde stateam nu mi-as fi dat seama. Antonia m-a impresionat cel mai tare. Deci…Georgia Jarman, adaugati pe lista!

Teatru in finalul sejurului cultural, foarte in voga la Londra acum este piesa “Masterclass” de Terrence McNally. Tyne Daly in rolul Mariei Callas este stralucitoare si mai ales complet adecvata in look, accent, mimica…Textul este sclipitor, evita cu maiestrie cliseele iar Tyne Daly il serveste exceptional. Cunoscatorii de opera in general si cei familiarizati cu viata si cariera Mariei Callas in special vor avea cea mai mare satisfactie si vor intelege pe deplin demersul artistic – se fac foarte multe referiri pe care este preferabil sa le localizezi. Mergeti sa vedeti acest spectacol daca sunteti la Londra…sau pe Broadway, de acolo vine spectacolul.

Pe repede inainte, inapoi la Bucuresti, schimabat bagaj, sculat la 4 dimineata, suit in avion – Berlin, sosesc!

Intens, intens, intens cu prima seara la Schiller Theater pentru “L’Elisir d’amore” cu Rolando Villazon. L-am mai vazut o singura data intr-un spectacol de cantece mexicane deci…nu se pune. Dupa toate evenimentele care s-au petrecut in viata lui in ultima vreme – pauza, operatia si iar pauza, e uimitoare loialitatea fanilor care nu s-au imputinat in tot acest timp si care au continuat sa vina sa-l vada. Cu tot scepticismul din jurul revenirii lui, multe dintre productiile in care a cantat in ultima vreme au fost sold out. Si la Berlin la fel.

Cu toata sinceritatea si obiectivitatea de care sunt in stare va spun ca Rolando Villazon a facut un spectacol foarte bun. Vocea lui poate sa fi pierdut din volum dar a castigat in rafinament si expresivitate si cu incantare am descoperit ca poate foarte bine si…coloratura. Villazon e pachetul complet: vocea, daruirea si participarea la personaj, actoriceste vorbind, in cel mai mic detaliu. Daca am viziona spectacolul fara sonor, am stii in fiecare secunda, doar privindu-l, ce face, ce spune, ce simte. Cred ca se vede si in imaginea pe care am surprins-o. A fost vehicolul acestui spectacol pentru ca restul distributiei n-a fost deloc la inaltime (Dulcamara huiduit). Anna Samuil in Adina are o voce frumoasa dar nu mi s-a parut potrivita pentru rol, a fost stridenta in unele momente…

Direct la suflet ne-a “lovit” Una Furtiva, de mare, mare sensibilitate. Rolando Villazon is (definitely) back!

Ajung intr-un registru complet diferit in seara urmatoare – Winterreise cu baritonul german Roman Trekel. In viata mea nu mi s-a intamplat sa stau nemiscata si complet vrajita la o seara de lieduri. Acesta voce este frumoasa, sofisticata, intelectuala. Iar experienta a fost, muzical vorbind, cea mai  intensa din ultima vreme. Si nici macar nu planificasem. A fost adhoc. Roman, pe lista si el. Va recomand sa-l ascultati, macar pe internet.

Am incheiat cu Luisa Miller la Deutsche Oper, un spectacol care arata foarte bine pe hartie in momentul in care am decis sa merg, intre timp Leo Nucci si Marcelo Alvarez au anulat dar…c’est la vie, am trecut toti prin asta. Asa cum mi s-a mai intamplat, tot raul spre bine. Spectacolul a fost senzational. Sunt impresionata de Krassimira Stoyanova care, judecand dupa toate spectacolele pe care le-am vazut eu in ultimii ani, este una dintre cele mai bune soprane pe care le-am auzit. Si asta nu e tot, tanarul tenor ucrainean Dmytro Popov, inlocuind-ul pe Alvarez, a facut un spectacol foarte bun care a ridicat sala in picioare. Remarcabil avand in vedere ca probabil n-a avut prea mult timp de repetitii si ca in sala era chiar Donald Runnicles, General Music Director al Deutsche Oper! De la “Quando le sere al placido” incolo a fost, pentru noi spectatorii, un rollercoaster emotional. Cand am ajuns la final, ne dadusera totul. Duetul Popov – Stoyanova a fost, cred, punctul culminat al serii!

Si inapoi la Bucuresti. Cu gandul la calatoriile mele si cu convingerea ca vine un nou val de artisti care vor fi pe toate marile scene foarte curand. Avantaj noi!

Daca exista macar un supravietuitor al acestui text, il felicit. Cred ca n-am scris niciodata atat de mult :-).

Foto@LondonTheatreDirect

8 comments

  • Despre Opera

    Pfffffff! Bravo, unii n-au văzut într-o viață atatea opere.
    Felicitari și pentru performanța de a ajunge în atâtea locuri și pentru articol. Pe care l-am citit cu sufletul la gură!

  • Daniella

    Ce supravietuire? Am sorbit fiecare cuvant, mai ales ca am regasit cateva lucruri familiare. Ascultandu-l pe R. Villazon intr-o inregistrare recenta pe youtube m-am gandit ca a inceput sa-si revina sau chiar si-a revenit intr-o oarecare masura fata de concertul de cantece mexicane de care ai pomenit. Il punem din nou pe lista :-) Mi-a placut si mie K. Stoyanova in Luisa Miller (productia din Munchen), dar, de data asta, inlocuitorul lui Ramon Vargas (care era bolnav), Giancarlo Monsalve, a fost huiduit de publicul german. Nu mai experimentasem pana atunci huiduieli pe viu, ci doar un bis (Renato Bruson in ‘Di Provenza’). Senzatia a fost cat se poate de ciudata si mi-a displacut.

  • Viorel

    As vrea sa-mi dau si eu cu parerea despre Villazon, pe care l-am vazut acum o luna si un pic (februarie) la Viena, tot in elixirul. Parerea mea e ca nu mai e ce-a fost… :( e pierdut bine din volum, in schimb pune accent pe jocul scenic ( adica e un circar si mai mare :) ) pe linga traditionala jonglerie cu mere , are una noua cu un iepuras dintr-un servetel. Pentru mine spectacolul a fost o dezamagire, avind ghinion si de un dirijor ff prost, orchestra acoperidu-l de multe ori pe Villazon. Si nici nu a bisat Una furtiva lacrima :( La berlin a bisat ? Asteptam zile mai bune pentru Villazon !!!

    • OperaOnline

      @Viorel: n-a bisat a dar a fost foarte aproape. De cantat a cantat bine iar Una furtiva m-a miscat foarte tare. Da, a pierdut din volum dar nu la modul ca-l acopera orchestra. Decat daca orchestra vrea…daca te consoleaza cu ceva la Berlin orchestra a sunat ca o fanfara. Foarte provincial…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>