Screen Shot 2015-03-09 at 11.15.19 AM 1

STEFAN POP: In fiecare teatru in care ma duc sunt acelasi. Imi fac treaba cat pot de bine

 

INTRO

OperaOnline: Mie mi se pare ca vorbesti foarte frumos despre Nemorino…

Stefan Pop: Pai, eu sunt Nemorino! (rade)

Cu zambetul pe buze a decurs conversatia mea cu Stefan Pop. Un tenor de 26 de ani talentat, relaxat si extrem de bine dispus. Molipsitor as spune…

Prilejul este, desigur, prezenta lui in “L’Elisir d’Amore” sambata, 13 aprilie la ONB. Am concentrat discutia pe aceasta opera in general si pe rolul lui, Nemorino, in special.

STEFAN POP LA BUCURESTI VIA MOSCOVA

Mi se pare interesant, totusi, sa fac o mica intoarcere in timp: Stefan Pop vine de la Moscova, tocmai a debutat la Teatrul Bolshoi  (Alfredo, “La Traviata”) si a facut povestire despre eveniment cu mare entuziasm: “cea mai frumoasa experienta din acest sezon…pur si simplu coplesitor”. Il intreb de ce a fost atat de incantat. Evident, impactul teatrului nou renovat care i s-a infatisat in fata ochilor ca “un templu”, apoi logistica, adusa la zi din punct de vedere tehnologic. E de inteles.

Ajuns la Moscova a avut brusc un sentiment de familiaritate: “cand am ajuns in oras, m-am simtit ca acasa pentru ca sunt multe manastiri, biserici, eu sunt ortodox…chestia asta a avut un impact mare… in 4 ani de zile, e primul oras unde m-am simtit ca acasa.”

Hotaratoare insa au fost atmosfera din teatru, caldura cu care a fost primit, atitudinea celor cu care a lucrat: “directorul teatrului a venit din prima zi”. In fiecare teatru lucrurile sunt diferite, oamenii sunt diferiti, tocmai de aceea e atat de important pentru starea de bine a unui artist sa gaseasca o atmosfera buna, inca de la inceput: “mi-am dat seama acum ca, pe langa faptul ca iubesc scenele mari, e foarte important pentru un cantaret, cand ajunge intr-un teatru, sa gaseasca un anume entuziasm, sa i se ureze bun venit de catre conducerea teatrului – si asta mai ales ca este un teatru mare si oricum ai emotii, vrei, nu vrei, ai emotii.”

Ca sa fie clar, cu emotiile lucrurile stau asa: “Pentru mine, cel putin, emotiile sunt inainte. Dupa ce calc pe scena, sunt acolo. Sunt acasa. Chiar iubesc scena si pentru asta sunt facut.”

Acum am inteles entuziasmul pentru aceasta experienta care i-a adus lui Stefan apreciere din partea directorului (“ai facut un debut extraordinar aici”) si i-a generat un atasament fata de acest teatru: “imi doresc din tot sufletul sa merg si sa lucrez cat mai mult acolo.”

 

BUCURESTI, BUCURESTI, START SPREADING THE NEWS…

Asa cum a anuntat deja, ONB a inceput o serie de demersuri pentru a aduce pe scena sa mai multi artisti romani care canta cu precadere afara. Suntem incantati si asteptam sa fim martori la aceste spectacole. ONB a dorit sa-l aiba pe Stefan Pop printre invitatii de la Gala Verdi – Wagner. Numai ca tenorul canta la Moscova. Discutia insa a fost una cu final fericit, Stefan si-a anuntat disponibilitatea pentru o data ulterioara: “imi doresc din tot sufletul sa revin la Bucuresti, sa fie un spectacol cu regie…”. Deci, tot raul spre bine. In loc de 2 arii…un spectacol intreg!

Cum repetitiile au inceput deja, zic sa iau starea natiunii si aflu care e atmosfera in acest moment. Primesc imediat si asigurarea de care aveam nevoie: “O sa fie un spectacol foarte reusit pentru ca energia este pozitiva”.

Sursa de energie este in acest caz alaturarea eforturilor si talentului unor artisti tineri, unii invitati, altii de-ai casei (Serban Vasile in Belcore, Cristina Eremia in Gianetta). Protagonistii, Stefan Pop si Tatiana Lisnic se afla in mod fericit intr-o perioada in care “L’Elisir d’Amore” face parte din programele lor: l-au cantat deja impreuna la Hamburg si, la fix o saptamana de la spectacolul din Bucuresti, il vor canta, tot impreuna, la superbul teatru Mikhailovsky din Sankt Petersburg. Sunt, deci, in atmosfera!

Cu Alin Anca, basul care va interpreta Dulcamara, se cunoaste de la Cluj, au studiat impreuna.  Cat despre David Crescenzi, dirijorul, intamplarea e cu atat mai fericita cu cat tot cu el a debutat in Nemorino acum 4 ani la Timisoara: “Nemorino a fost debutul meu cel mai important. E primul rol pe care l-am cantat cu o orchestra, intr-un teatru.” Intre timp au mai colaborat si cu alte ocazii (“La Traviata” tot la Timisoara, “Stabat Mater” de Rossini la Bistrita anul trecut).

CEL MAI DULCE ELIXIR

De la Timisoara, Hamburg la Trieste, Lausanne sau Londra, il intreb pe Stefan Pop care e cea mai frumoasa experienta a lui cu aceasta opera.

“Lausanne. O productie care mi-a prins foarte bine, am cantat 6 spectacole, o zi da, o zi nu, ceea ce te forteaza sa fii foarte atent si consecvent in ceea ce faci fiindca altfel  nu se poate canta – Elixirul este o opera foarte grea, oricine, orice ar zice.

Pana acum cea mai frumoasa productie a fost cea de la Lausanne. Eram personaje mici intr-un lan de grau, eu intram pe o floare de mac si cantam “Quanto e bella”…costume, scenografie, totul. Erai in poveste, exact ca si Traviata de la Bolshoi. Desi a fost foarte greu sa cant un spectacol la 2 zile”.

Apropo de cantatul pe floare, am vazut si eu poza si ii povestesc ca am fost in sala la Covent Garden pentru productia (deja faimoasa) a lui Laurent Pelly unde se catara pe o macara. Ii marturisesc ca m-am temut pentru integritatea lui fizica si-l intreb daca e deschis la provocari de genul asta: “Foarte deschis. Accept si astept! (rade). Imi plac provocarile, oriunde merg, in orice teatru.”

DACA “UNA FURTIVA…” NU E, ATUNCI…CE E?

Profit ca ma aflu pentru prima data de vorba cu un tenor care canta in “L’Elisir…” si expun o teorie a mea. In unele opere (inclusiv cea in cauza) exista cate o arie frumoasa, spectaculoasa, populara (“si grea”, adauga el) care ar putea sa puna intr-un con de umbra altele la fel de frumoase, spectaculoase…Il provoc sa uitam putin de “Una furtiva…” – care este momentul lui preferat? Raspunde fara sa apuc sa termin intrebarea: “Adina, credimi! Chiar daca e numai jumatate cat “Una furtiva…”, muzica e extraordinara. Asta ca parte sentimentala. In spiritul comediei – duetul cu Dulcamara, desi vocal, e cel mai greu din toata opera”. Sta pret de o secunda si adauga: “Una furtiva…” e nimic pe langa tot ce e inainte.” Il simt ca-i place discutia despre “L’Elisir…”si Nemorino si marsez…

NEMORINO, PANA CAND?

La ce ati citit in intro ( “Pai, eu sunt Nemorino!”) o sa mai adaug cateva remarci aparute pe parcursul discutiei ca sa intelegem cu totii cat de mult tine Stefan Pop la acest personaj: “Simt rolul pentru ca imi place sa ma joc.” , “il simt ca pe o manusa” (intr-o discutie de acum cativa ani in care Placido Domingo s-a minunat ca deja il cantase).

Si atunci curiozitatea e fireasca: crede ca Nemorino e un rol de cursa lunga pentru el?

“Imi doresc asta, exact ca si Pavarotti, o sa-l tin cat o sa pot. Toata lumea zice despre Nemorino ca iti curata vocea. E foarte bine sa canti Nemorino pentru ca te obliga sa tii vocea mica, nu poti sa largesti si sa tot largesti la infinit si atunci, da, e unul dintre rolurile pe care vreau sa le cant pana mor! (vorba vine… :-)  )

PRIN URMARE, SUNTETI INVITATI LA SPECTACOL

O ultima rugaminte am pentru Stefan Pop: sa va faca o invitatie. De ce ar trebui sa venim sambata la spectacol?

“Ca sa uitam de griji si de probleme!” (rade)

De abia astept, zic.

“Si eu astept pe toata lumea ca sa cant din suflet, pentru suflet.”

In speranta ca v-am surprins cu acest material si ca v-a placut lectura, nu ramane decat sa va urez o seara frumoasa sambata. Public interviul tarziu in noapte (e aproape joi!) si vad ca inca mai sunt  bilete, in caz ca nu aveti deja. Ne vedem la opera!

Stefan Pop Website Oficial

Stefan Pop Facebook Fanpage

Foto@www.StefanPop.eu

1 comment

  • Daniella

    Am citit cu mare placere acest interviu intr-o alta structura fata de cele anterioare, OperaOnline, sub forma unei povesti, cu introspectii personale, impletite cu spusele lui Stefan Pop, intr-o inlantuire logica si cursiva. Te felicit pentru idee si astept cu nerabdare urmatorul interviu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>