NELLY, sempre la stessa
Se intampla uneori ca un spectacol sa stea sub zodia emotiei, sa fie “o seara”, un eveniment. Daca ma uit putin in urma, asa s-a intamplat cu toate aparitiile sopranei Nelly Miricioiu in Romania, in ultimii ani. Un recital intim la Muzeul Enescu care a lasat publicul in lacrimi la sfarsit – atata sensibilitate in cantecele lui Bradiceanu, atatea suflete rascolite. Apoi Timisoara, prima “Adriana Lecouveur” pe care am vazut-o pe scena, un spectacol care a miscat si entuziasmat deopotriva pe toate lumea – si aceeasi bucurie si efervescenta la cabine cu multa, multa caldura…Aniversarea regelui Mihai in toamna, o atat de asteptata revenire la Ateneu.
Mai ramasese ONB, pentru mine o premiera, n-am avut niciodata ocazia s-o vad intr-o productie pe scena. Mi-am luat un loc foarte aproape de scena ca sa vad tot, sa simt inzecit ce vine inspre public. Urmarind-o pe Nelly mi-au trecut prin minte toate personajele fascinante pe care le-a cantat si i-am (usor) invidiat pe cei care au avut ocazia sa fie martori. N-am sa va povestesc spectacolul de aseara ci am sa va spun decat ca Nelly Miricioiu a cantat cu anagajare si mare autencicitate, ca, nu stiu cum, dar are “cale libera” catre sufletele noastre si credeti-ma ca i-a atins pe multi aseara. Nu cred sa fi vazut de multe ori atata atentie la detaliile care contureaza personajul – ma gandesc numai la actul I cand Des Grieux ii blocheaza calea – momentul, foarte scurt de altfel, este atat de autentic: mana care lasa manerul usii ezitant, foarte usor – o mare maiestrie actoriceasca pe care am recunocut-o si in multe alte secvente. Cred ca Nelly Miricioiu face parte din acel gen (rar) de artisti care se lasa pe sine la cabina si devin 100% personajul pe care il canta.
Ultimul act m-a impresionat in mod special, si Daniel Magdal mi s-a parut mult mai angajat si sensibilizat. Superb si onest gestul lui de la sfarsit cand a ingenunchiat in fata partenerei sale. Lacrimile pe care le-am vazut la sfarsit in ochii ei sunt si pentru noi un semn ca a dorit sa ne intalneasca si sa ne bucure, asa cum ne-am dorit si noi sa o vedem pe aceasta scena. Dar in legatura cu asta, ne-am lamurit cu totii la sesiunea de autografe de la sfarsit: bine ne-am revazut acasa, Nelly Miricioiu!
Cum am zis, o seara sub semnul emotiei!
