Screen Shot 2015-03-09 at 4.02.51 PM

Tineri si nelinistiti in “Carmen”. In acesta seara la ONB

E intotdeauna curios ce-ti ramane dupa un spectacol. Cat te tine. Ce uiti. Cu ce ramai. Abia acum mi-am gasit timp sa pun pe hartie (blog, pardon) cateva impresii. Cele care au ramas.

A fost sala plina, spectacolul a trezit foarte mult interes poate si pentru ca e duminica desi sunt in sala realizatori tv & radio si critici muzicali. Multe debuturi…

Am fost cu ochii pe dirijor (Gabriel Bebeselea) mai tot timpul: este muuult mai tanar decat mi-am inchipuit si ma gandesc ca trebuie sa fi fost emotionat – Horia Andreescu, profesorul lui, era in sala. Dar a fost foarte verosimil in rolul lui de sef de orchestra pe care cred ca a tinut-o bine in frau. Mult mai spectaculoasa mi s-a parut etalarea “gimnasticii” dirijorale. Cu gesturi ample si evidente a coordonat orchestra, dat intrari la cor si solisti. Si a cantat cu ei tot timpul, cuvant cu cuvant. A fost interesant de privit acest spectacol al gesticii, mult mai greu de descifrat la dirijorii care profeseaza de ani de zile. Astept cu mare interes si alte spectacole, o sa stau in acelasi loc!

Tineri, frumosi si talentati Cristian Mogosan (Don Jose) si Emanuela Pascu (Carmen) au voci bune si au facut un spectacol de debut frumos. Or mai fi avut si ei ezitarile lor dar cred ca e normal. Si la chimie cred ca ar mai fi avut ceva de lucrat, poate ca daca ar avea ocazia sa mai cante impreuna desi din calendarul ONB pana la sfarsitul anului nu reiese…

Mi-a placut in mod deosebit jocul lui Cristian Mogosan care mi s-a parut ca a intrat in personaj cu mare naturalete, e un actor bun! Asa cum a fost si in Lensky. Sigur ca-mi place cum canta si m-am bucurat foarte tare de “La fleur…” numai ca as fi vrut ca puterea vocii sa se predea putin si sa faca loc unei doze mai consistente de …corazon. Nu numai mie mi-a placut ci si publicului care i-a trimis inapoi aplauze generoase si zgomotoase.

Emanuela Pascu e frumoasa, temperamentala si sigura pe ea, inclusiv vocal. . In mod bizar totusi, eu am avut sentimentul ca ascult o voce undeva intre soprana si mezzosoprana si senzatia asta m-a insotit tot timpul. Nu stiu sa explic de ce.

N-a ars pasiunea la 100 de grade dar e o promisiune. La urmatorul sunt acolo!

Si, desigur, sa nu uitam corul care a fost “responsabil” despre unele dintre cele mai vii momente.

PS: am ratat finalul, din pacate.

Mic eseu foto (@OperaOnline.ro) pentru descretirea fruntii :-)

Avea o viata cumsecade, cu Micaela (Cristian Mogosan, Dorina Chesei)

La inceput s-a tinut pe pozitii… (Cristian Mogosan, Emanuela Pascu)

Carmen stie cum sa puna problema, l-a induiosat..

Ii cere sa lase tot…(ce datorie, nu ma iubesti, nu vrei sa mergi cu mine, m-ai amagit..)

Carmen..Je t’aime…E pierdut…

Pacat ca n-am o poza si cu dirijorul. Dar am stat cu ochii pe el mai tot timpul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>