Screen Shot 2015-03-09 at 12.10.15 AM

Sau cum a inceput totul

Lumea mea era Traviata. Mergeam cu religiozitate la ONB sa vad…”La Traviata”. Primele mele casete cu opera – faimoasa inregistrare in doua volume cu Pavarotti/Studer/Milnes.

YouTube pe paine

Apoi a aparut YouTube. Nu cautam niciodata arii de opera, mi se parea inutil. Cine sa puna opera pe YouTube? Dar am primit un link cu Pavarotti intr-o zi. Inarmata cu neincredere, am inceput sa caut. Si sa gasesc. N-am iesit din YouTube vreo 3 luni. Literalmente. Apoi mi-a venit ideea: si daca fac si eu o nebunie, plec afara la un spectacol?. Am facut cautari febrile…tot ce vroiam sa vad era sold out. Deci e de munca. Buuun…pe cine vreau sa vad? Hvorostovsky, prima alegere. Canta, printe altele, in “La Traviata” la ROH cu Netrebko si Kaufmann. Asta e, citesc site-ul ROH inside out, stiu ce am de facut.

Lupta pentru bilete la ROH. Am reusit din prima!

Ziua Z: sunt logata, am cardul la indemana, se face ora si aterizez direct pe o pagina…de asteptare, hmmm, la asta nu ma asteptam, sunt cateva sute bune de operatici inaintea mea, dar ce poti sa faci decat sa astepti. Imi vine randul, intru pe sala, putine locuri si alea dispar cu repeziciune…pun mouse-ul pe unul din randul 2, Dumnezeule, costa o avere. Trag aer in piept, click, card si e al meu. “O data in viata” imi zic, ca sa alung sentimentul de vinovatie. Uitati-va bine la pret, este prima si ultima data cand platesc acesta suma astronomica. Apoi alerg cu confirmarea la niste colegi, oameni buni, am bilet la Covent Garden…se uita si ei pe pret si ma intreaba cate spectacole vad de banii astia? Unu zic, cu Hvorostovsky! Asa si? Mai bine nu mai zic la nimeni. Azi, voua, ca l-am scos de la naftalina :-)

Euforia dupa cum stiti e o stare intensa dar de scurta durata…finalizarea calatoriei a mai presupus avioane, cazare etc. N-aveam habar pe vremea aia de low cost, de bilete ieftine la Amphi(theatre)…Una peste alta, treaba a costat destul de mult, dar ce mai conta… era “odata in viata”.

ROH, here I am!

La Londra nu mai statusem, asa ca optez din start pentru taxi, am un troler imens si nicio idee cum sa ajung la hotel. Nici asta cu taxiul nu s-a mai repetat ulterior :-). Un taximetrist simpatic, intre doua varste, ma depoziteaza la hotel si-mi zice sa am grija daca sunt singura (eram!), Londra e un oras mare si periculos. Hai dom’le, chiar asa? Nici n-am ajuns bine si-mi taie elanul??? Nu-mi strica el bucuria, las trolerul la hotel, scot harta si o iau spre Royal Opera. Este prima mea oprire la Londra si, de atunci, locul meu preferat ever. Ridic biletele si intreb de Netrebko – cand am plecat de la Bucuresti anulase cateva spectactacole…o sa cante! Ma rog, eu am venit pentru Hvorostovsky…

Hvorostovsky, ia-l de unde nu-i!

Nu mai zabovesc mult prin oras, ma intorc la hotel, ma impachetez intr-o rochie frumoasa, verific de 10 ori daca am biletul la mine si plec spre opera. Mult prea devreme, dar nu mai aveam rabdare!!! Primele lucruri de care imi aduc aminte sunt: 1. Uimirea mea ca opera era deschisa si plina de oameni, deja acolo si 2. Niste rusoaice care erau foarte galagioase si alergau de colo colo strigand: canta! canta! Ok, deci Netrebko e vedeta serii.

Tarziu am observat “anuntul”. Operaticii calatori stiu despre ce vorbesc. Mai e foarte putin timp pana la inceperea spectacolului cand pun ochii pe “anunt”: din motive de sanatate etc etc Dmitri Hvorostovsky nu va canta in aceasta seara…evident ca toata lumea stia deja, numai eu, noua in toate, habar nu aveam. Bine ca n-am descoperit asta in timpul spectacolului.

Imi pica cerul in cap. Eu am venit pentru Dmitri :-(

Show must go on…

Toti ceilalti sunt fericiti, au venit s-o aduleze pe Anna..ma remontez si merg la locul meu. Aici lucrurile incep sa para ireale…scena e la o aruncatura de bat. Uvertura, ce orchestra…apoi Netrebko intra si vine in fata, exact in dreptul meu. 15 minute n-am absolut nicio reactie. Nu simt nimic. Nu pot sa procesez ca sunt la ROH, in randul 2 si ca la cativa metri de mine se afla Netrebko. Azi dimineata eram la Bucuresti, cu bagajul meu imens in mana si cu “La Traviata” pe care o stiu pe de rost in suflet…

Spectacolul a fost senzational. Netrebko era asteptata la Londra sa demonstreze ca este acea Violetta cu care facuse senzatie prin toata Europa. Englezii asteptau s-o incoroneze sau dimpotriva…A fost probabil cea mai pretioasa reduta pe care a cucerit-o cu acest rol. Singurul moment pe care il am inca viu in minte este “Gran Dio! morir si giovane..” in mijlocul scenei, intr-o camasa alba…de o forta si un dramatism cum rar am mai vazut. Si apoi toate momentele ei cu Kaufmann, atat de tineri frumosi si talentati amandoi. Andrzej Dobber, baritonul polonez care canta Germont tatal este excelent.

Plec de la opera si tot nu cred ca am fost acolo. Aproape ca n-am dormit. Am rememorat in gand totul, am retrait si m-am bucurat. La autografe n-am fost, habar nu aveam de “ritualurile” de dupa.

Asa a inceput totul.

N-am mai fost niciodata afara sa vad “La Traviata”. Cred ca atunci mi-am atins limita. De asemenea, n-am mai platit niciodata atat pe o vacanta operatica. De la primul meu bilet am facut progrese remarcabile pana la a-i vedea pe Juan Diego Florez si Natalie Dessay in “La Fille du Regiment” din picioare, cu 10 lire! Am calatorit de multe ori cu companiile low cost. S-a intamplat la un moment dat ca o calatorie la Timisoara sa ma coste mai mult decat precedenta deplasare la Londra.

Am stat de atunci prin toate colturile salii de la ROH. Am luat si pe altii cu mine. M-am intors iar si iar la Londra si mult mai tarziu in alte orase. In spatele tuturor acestor calatorii sunt ore de stat pe Internet si pandit bilete ieftine de avion (nu o data am fost la Londra cu 40 Euro dus intors), zeci de emailuri cu oameni care calatoresc si-ti vand cate un pont despre cum sa cumperi un bilet ieftin sau mici “secrete” despre locurile in care sa stai.

Si multe intalniri memorabile, prietenii si amintiri despre care sper sa ma tin de cuvant si sa povestesc in fiecare duminica. Mult mai pe scurt, promit!

11 comments

  • Ayan

    Draga OperaOnline, este excelent articolul. Sa stiti ca i-ati inspirati si pe altii care, dupa ce au citit blogul dumneavoastra vreo doi ani, si-au luat avant si… au platit tot 147 de lire pentru primul bilet la Covent Garden(La Boheme cu Anita Hartig)…Multumesc pentru inspiratie!
    BRAVA!

    • OperaOnline

      @Ayan: bine ai venit! Daca ai intrebari vreodata, iti stau la dispozitie. Doar ai vazut ce progres am facut cu costul biletelor. Astea cu statul in picioare sunt rare pentru ca e destul de greu. Dar am luat des bilete de 30-40 lire – am auzit si vazut bine!
      Duminica frumoasa!

  • Daniella

    Ma recunosc cu bucurie in “Am luat si pe altii cu mine”. OperaOnline m-a introdus in universul ROH in 2009 cand (coincidenta oare?) il vedeam pe Dmitri Hvorostovsky alaturi de Roberto Alagna si Sondra Radvanovsky in “Il Trovatore”. De atunci, am revenit cu nerabdare si bucurie in fiecare an.
    Apropo de Traviata, cele mai frumoase si emotionante amintiri sunt tot dintr-un spectacol de la ROH, cu Angela Gheorghiu in rolul principal, in 2010.

  • Ioana

    Foarte frumoasa povestea! Si nu vrem unele mai scurte, alea n-au farmec!!:-)
    Ma recunosc in mare masura in peripetiile tale – si eu am platit o avere pe primul bilet de avion la Zurich, in 2006, sa vad “Orlando” de Handel. Si eu m-am convertit dupa aceea la low-cost.
    La ROH am fost de mai multe ori, dar mai ales pentru balet. “La Donna del Lago” va fi prima experienta “operatica” pentru mine acolo, asa ca abia astept. Locul meu de suflet ramane Theatre des Champs Elysees de la Paris, cu superbele lui concerte/spectacole baroce.
    Abia astept urmatoarele povesti!

  • Ioana

    P.S. Si eu am inceput tot cu Traviata, si tot cu cele doua celebre casete cu Pavarotti-Studer ! Dar Violetta mea preferata e Angela.

  • michaell

    interesant..poate ma ia si pe mine careva si sa ma duca la londra …….app eu am vazut un barbierul la opera din paris in 2009 in sept. canta petean ……nu m-am dus eu special pentru acel spectacol care pica intr-un matineu duminica dar daca tot eram asa 3 zile la paris hai sa ma duc sa vad si un spect de opera si sa compar daca mai e necesar cu ce se canta pe la ONB sa aud si alte voci sa vad si alte montari……..

  • Simona

    Si eu tot cu celebrele casete am descoperit si invatat “Traviata” pe de rost.:) Dar inceputurile mele intr-ale operei stau si sub semnul emisiunilor de sambata realizate cu sprijinul Fundatiei Brambach, al Seratelor domnului Iosif Sava si al emisiunilor realizate de doamna Luminita Constantinescu.

  • michaell

    @OperaOnline da e grozav si joaca bine si am prins o distributie buna ………tenor era unu antonio siragusa iar basul……..nimeni altu decat marele paata burchuladze…….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>