Screen Shot 2015-03-08 at 9.43.23 PM

“La Donna del Lago”, Londra. The new power couple of belcanto

Duminica trecuta pe vremea asta eram inca sub impresia productiei “Don Carlo” pe care o vazusem cu o seara inainte la ROH. Pe drumul inapoi spre hotel, sambata noaptea, ma gandeam ca am sa ma asez la calculator ca sa scriu impresii la cald. Dar n-am putut, vezi cateodata un spectacol care te tine prizonier pentru inca multa vreme. Si nu vrei sa scapi…

Am fost multi cei care au facut “dubla” in weekendul respectiv: vineri “La Donna del Lago” si sambata “Don Carlo” (era ultimul spectacol al lui Kaufmann).

Premiera “La Donna del Lago” e un spectacol care a facut foarte multe valuri: o productie complicata si neadecvata dupa parerea celor mai multi in care Rossini si Sir Walter Scott erau personaje, treaba de care nu s-a prins toata lumea, mai ales cine nu s-a obosit sa citeasca caietul program. Pe care l-am luat si eu dar am dat lectura pe conversatia extrem de interesanta cu mon entourage, multinational de data asta :-)

A spus bine un critic in recenzia lui: daca regizorul are nevoie sa-si explice pe larg viziunea in caietul program si in alte materiale publicitare, inseamna ca a esuat din start in demersul lui. Asa m-am gandit si eu. Partea cea mai spectaculoasa a discutiilor pe marginea productiei este ca insusi Kasper Holten, directorul Royal Opera, a intervenit cu un comentariu foarte lung pe…un blog de opera! Da, pe un blog, mai exact pe Intermezzo. Mie mi s-a parut o miscare desteapta din partea lui.

Seara s-a ridicat la rang de eveniment doar datorita interpretarilor de vis ale principalilor. Juan Diego Florez este un spectacol in sine. L-am vazut de multe ori acum 2-3 ani, am luat apoi o pauza. Acum l-am regasit in aceeasi forma de varf, parca mai matur, totusi,  cu aceleasi gesturi “operatice” in care declama cu mainile…dar cui ii pasa. Imediat mi-am spus ca trebuie sa-l mai vad si am avut o revelatie – intuitie in ceea ce-l priveste. Indraznesc sa-i pun urmatoarea eticheta: peste ani vom vorbi de “epoca lui Florez”, cred ca asta este dimensiunea talentului si a contributiei pe care o are acest artist in repertoriul belcanto.

Cat despre interpreta Elenei, care a fost sublima, sintetizez asa: unii iubitori de belcanto asteapta ani de zile sa asculte live din sala “Tanti affetti”. Daca au avut norocul sa o asculte pe Joyce di Donato oferindu-le aceasta bijuterie, se pot considera privilegiati. E greu de descris! Si cum nici Rossini nu se dezminte in sensul ca… s-a mai inspirat din el insusi, pe mine ma incanta si asemanarile cu “Cruda sorte, amor tiranno…” (Italianca in Alger). Parca nu ma insel, nu? :-)

Eu ma consider privilegiata si pentru ca am avut ocazia s-o ascult pe Daniela Barcellona in Malcom: vocea de contralto, mai ales in belcanto, este una dintre preferatele mele. O superba culoare vocala care exceleaza si in agilitate, ce satisfactie mi-a dat!

Foto@ROH Facebook

8 comments

  • Raluca

    Buna dimineata dupa o noapte lunga la cinema cu “La donna del lago” :-)
    Cit va invidiez pentru dubla de la ROH! Abia astept sa ne povestiti despre Don Carlo.
    Aseara Daniela Barcellona mi s-a parut senzationala. Pe linga vocea naucitoare, a fost si foarte credibila in rolul masculin. JDF aproape enervant de impecabil :-)). Iar Joyce… o frumusete de voce. Si Colin Lee a fost destoinic, dar usor inconstant. O distributie de mare clasa, suntem norocosi sa fim contemporani cu ei.
    Marturisesc ca a fost prima data cind am vazut aceasta opera, stiam doar citeva arii. Deci nu aveam asteptari cu privire la punerea in scena, dar cea de aseara nu m-a ajutat sa intru in atmosfera si n-am inteles rostul multor “idei” regizorale.
    Oricum, vocile au fost ca un drog, nimic nu a mai contat. Tare mi-as dori un CD.

  • Ioana

    Iata si impresiile de la fata locului (27 mai)… Mai intai doua vorbe despre productie: pe scurt, nu mi s-a parut motiv de scandalizare. Da, cunosteam intentia regizorala, probabil si asta a contat, dar eu, personal, n-am gasit nimic care sa justifice huiduieli si fluieraturi cum au fost la premiera. “Povestea in poveste” nu mi s-a parut inspirata si as fi renuntat cu drag la ea in favoarea unei montari clasice (cum se va intampla peste 2 luni la Santa Fe – cu aceeasi minunata distributie, insa cu Lawrence Brownlee in locul lui JDF), dar au fost idei care mi s-au parut interesante in productia lui Fulljames.
    Despre voci… nu mai e mare lucru de adaugat.:) Daniella Barcelona e o revelatie (extraordinar duetul Elena-Malcom), Juan Diego Florez merita toate superlativele (desi la capitolul actorie, hmm…), iar Joyce DiDonato a fost sublima. Nu numai ca Tanti Affetti te tintuieste in scaun, dar fiecare fraza muzicala este o lectie de tehnica impecabila si implicare in rol. M-am simtit privilegiata ca am avut parte de o asemenea experienta.

    Am reusit sa ajung si la Don Carlo, desi fara Kaufmann, dar voi comenta la articolul respectiv.

  • clemycali

    Cu toate problemele ei (chiar cred ca intre intentia regizorului si realizarea ideilor a existat un mare decalaj) productia de la ROH mi s-a parut superioara celei facute ptr Paris si Scala. iar fluieraturile nu cred ca au fost cauzate doar de productia asta ci ptr ca ROH a cumulat in ultimii ani o serie de puneri in scena inepte. Cu alte cuvinte s-a cam umplut paharul publicului. Despre distributie, despre voci, in special despre Florez, nu voi adauga nimic. Cred ca gazda noasta a spus tot ce se putea spune.

  • Daniella

    Atunci cand nu-mi place in mod special o productie, ma concentrez pe muzica si interpretare, ceea ce am si facut. Sigur, aveam asteptari mari de la JDD si JDF si, desigur, prestatia lor a fost minunata. Imi placea Daniela Barcellona din inregistrarile pe care le ascultasem, dar live a fost o adevarata revelatie! Mi-a placut si Michael Spyres, desi acutele sale au fost cam sugrumate, dar registrul grav mi s-a parut foarte bun. Rossini la superlativ!!!

  • clemycali

    @opera, si eu citesc cu mult interes tot ce postezi.
    @daniella, am ramas cu aceeasi impresie despre registrul inalt al lui Spyers. Altfel un tenor bun care se tine bine pe scena.

  • Ioana

    @OperaOnline: placerea e reciproca! :)

    @daniella & clemycali: Mi-a placut mult Colin Lee, dar recunosc ca as fi preferat sa-l aud pe Spyres – timbrul lui ar fi creat un contrast interesant cu cel al lui JDF. Mi s-a parut excelent in “Povestirile lui Hoffmann” de la Barcelona, transmisa pe Mezzo acum cateva luni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>