Screen Shot 2015-03-08 at 9.25.49 PM

Opera groupie. Inceputurile :-)

Anul de gratie 2008. A doua mea vizita la ROH: Juan Diego, incantata de cunostinta!

Tocisem inregistrarile cu Florez. Epuizasem tot ce avea de oferit YouTube. Citeam cu nesat blogurile. Mi-aduc aminte si acum un post de pe Intermezzo: ce recomanda ca prima experienta operatica? Juan Diego Florez, in orice!

In cazul asta…

Am luat o foaie de hartie si am notat toate angajamentele lui de la operele importante din Europa. Apoi am studiat toate evenimentele muzicale in orasele respective. Odata finalizata documentarea, vad in dreptul Londrei: “Matilde di Shabran” cu Florez la ROH, recital de lied Simon Keenlyside la Wigmore Hall, “Oedipus” la National Theatre cu Pacientul Englez insusi. Pardon, Ralph Finnes :-)

They made me an offer I couldn’t refuse! Si uite asa s-a modificat definitia cuvantului “vacanta” in vocabularul meu. Adio plaja! Bine ati venit sali de spectacole.

Zis si facut, luat bilete, avioane, cazare etc. Planuri de una singura, prieteniile operatice au venit mai tarziu.

Pe repede inainte, ajung la fata locului, il vad pe Keenlyside la Wigmore Hall (prima data, si artistul, si sala) si discut despre agricultura Romaniei cu un englez in pauza (el m-a intrebat, n-am nicio vina…). Apoi “Oedipus”, am un loc destul de in fata si nu-mi pot lua ochii de la Ralph Finnes. Doar am vazut Pacientul Englez de vreo 5 ori. Un actor foarte bun si in teatru…

Ultima seara, cireasa de pe tort: “Matilde di Shabran”. Iau loc, aproape de scena, in R2 mai exact, cu acesta ocazie s-au cam terminat si povestile cu locuri in fata. Urmatoarea data cand l-am vazut pe Florez la ROH a fost cu 12 lire, in picioare.

Evident, am niste emotii…incepe opera, are o arie in deschidere. Ce sa vezi, regia il trimite, in mod fericit, in dreptul meu. Atat de aproape. Si incepe sa cante. Imi dau lacrimile pentru ca mi se pare ireal ca am aceasta ocazie sa-l vad pe artistul pe care il aduleaza o lume intreaga. Si pentru ca realizez cat de norocoasa sunt.

Si regia il mai trimite pe JDF pe partea mea de scena si nu ma misc in scaun. A facut un spectacol exceptional. Partenera lui, Aleksandra Kuzkak, nu atat de cunoscuta la vremea respectiva, nu numai ca s-a ridicat la inaltimea lui, ba chiar a furat show-ul la sfarsit unde are o coloratura ametitoare care a ridicat sala in picioare.

Uitandu-ma in urma, as spune ca este unul dintre cele mai bune 3 spectacole pe care le-am vazut pana acum.

Tot la premiere se inscrie si prima mea incursiune la Stage Door. Am fost instruita de acasa de buna mea prietena (operatica) Dana: nici nu-mi trecea prin cap sa merg altundeva decat inapoi la hotel. Cand am vazut cati oameni erau adunati acolo reclamandu-si dreptul la un autograf si o fotografie, l-am compatimit pe bietul JDF dar am intrat in hora. Poza n-a iesit din prima, eu am intrat in pamant de rusine…am tinut omul pe loc, nu-i nimic, s-a mai facut una, pentru posteritate. Stiti cum fac artistii care au exercitiu, se apleaca usor spre tine, zambesc luminos si iata o fotografie reusita in care pareti ca va cunoasteti de cand lumea. M-am lasat si de sportul asta intre timp (de mult timp). A ramas la mine pe perete in birou un an si ceva – primeam destul de des intrebarea: “E prietenul tau? Ce poza frumoasa!”. Nu dom’le. E Juan Diego Florez :-)

Poza a picat testul redecorarii la un moment dat iar in format electronic a disparut pur si simplu. Deci trebuie sa ma credeti pe cuvant.

Au mai urmat apoi multe JDF – spectacole, productii de opera sau recitaluri. Dupa care o binemeritata pauza de vreo 2 ani pentru ca mai sunt si alti artisti de vazut. Dar nimeni nu se compara cu Juan- Diego – Florez :-)

Foto: Aleksandra Kurzak & Juan Diego Florez, repetitii pentru “Matilde di Shabran” (din programul de sala ROH)

13 comments

    • OperaOnline

      S-au adunat multe povestioare si anecdote in toti acesti ani. am zis ca merita povestite. intr-un fel sau altul, tot despre lumea operei sunt :-)
      duminica placuta!

  • Ioana

    Minunat articol, multumesc! M-am amuzat si m-am emotionat. Sper ca vor urma si altele.

    Inteleg prea bine chestiunea cu vacantele care s-au mutat de pe plaja in salile de spectacol… Apropo, unde va fi urmatoarea escapada? :)

  • Raluca

    Delicioasa povestire! Am ris in hohote la partea cu pozatul si cu prietenul :-))

    Pe alocuri m-am si recunosc in povestire, de la epuizarea YouTube-ului pina la emotia din seara primului spectacol cu JDF (in cazul meu, “Fiica regimentului” la Paris, 27 oct. 2012)

    Fiind prima mea “aventura operatica” de felul acesta, am incercat sa imi temperez asteptarile (poate in realitate nu suna ca pe YouTube, poate nu o sa fie in forma etc…). De fapt, a fost mult, mult mai bine.
    Nimic nu se compara cu o astfel de voce auzita live. Si “nimeni nu se compara cu JDF” :-)

  • Daniella

    De Juan Diego Florez nu te poti satura niciodata! Pot sa spun asta dupa doua opere, un recital si un concert in decurs de 3 ani. Ce ma frapeaza de fiecare data cand il vad si-l ascult este extraordinara siguranta de sine. Stiti cum sunt emotiile acelea cand artistul din fata ta trebuie sa ia o acuta, are o linie melodica mai grea sau un pasaj mai complicat? Ei bine, JDF este singurul artist pentru care nu am avut emotii, am fost intotdeauna sigura ca totul va iesi excelent, de parca n-ar fi si el om si n-ar avea dreptul la o mica greseala din cand in cand :-) Apropo de ce spuneai, OperaOnline, in postul despre “La donna del lago”, probabil gesturile acelea declamatoare cu mainile sunt o modalitate de a ataca pasajele dificile si probabil il ajuta in emiterea acestora. Vorba ta, cui ii mai pasa de asta cand canta asa cum canta?

  • elenuta

    esti grozava, ai darul povestirii!! sper sa-ti vina ideea sa scoti o carte cu toate aceste experiente :)

  • clemycali

    Superba povestioara. Si eu, ca si @raluca, m-am reagasit pe alocuri in ea. De la revelatia descoperirii lui JDF, la epuizarea tuturor materialelor video de pe YouTube, la emotia primului spectacol live (in cazul meu a fost vorba de Barbier la Los Angeles). Restul este cum se spune “istorie” :)
    @daniella, absolut de acord cu tine! Intr-adevar, de JDF nu te poti satura niciodata! :)
    PS: doamnelor, cum va pot contacta direct si in particular? As vrea sa va fac o invitatie. :)

  • Despre Opera

    Ciudat, n-am fost așa de atras de YouTube precum cei care ați comentat mai sus. Sigur, m-am uitat și eu, dar departe de a consuma în doze mari.
    Am mers pe ideea că un oraș european mare trebuie să aibe un teatru de operă bun. Așa că, oriunde m-au purtat training-urile sau proiectele sau chiar concediile, am încercat să merg la operă în orașele respective. Am văzut multe lucruri extraordinare fără să fi programat nimic înainte.
    O întâmplare. Am ajuns în 2009 la Frankfurt unde ar fi trebuit să stau mai puțin de 24 de ore. Vulcanul din Islanda a erupt și am fost obligat să rămân mai multe zile în oraș. Lumea era supărată, dar eu am profitat și am văzut Simon Boccanegra cu Jeliko Lucic în rolul principal…

    • OperaOnline

      @DespreOpera: probabil calatoria fiecaruia e diferita. N-am crescut cu discuri de opera in casa. In familia mea nu asculta nimeni opera. Dar am primit incurajarea sa cumpar discuri daca vreau, sa citesc si sa merg la spectacole. Am tangentat cu acesta lume mai tarziu: am vazut “La Traviata” la ONB si mi-a placut foarte tare. Apoi am revenit. Si tot asa. Odata cu Internetul mi s-au deschis noi orizonturi. In mod sigur nu aveam acasa si nici de unde sa cumpar inregistrari cu Nelly Miricioiu, de exemplu. Nu aveam prilejul sa calatoresc in strainatate ca sa cumpar discuri sau reviste. Dar am ascultat mult pe YouTube. Si apoi abia am inceput sa cumpar si discuri: cand am avut si eu o varsta, un salariu si un pasaport :-)
      Cat despre achizitionarea biletelor pentru spectacole in care canta artisti ca JDF – se pun in vanzare cu multe luni inainte si se vand in cateva minute. Am experimentat asta de atatea ori. Asa a fost si cu La Donna del Lago, si la Don Carlo, s-au epuizat efectiv in 10 minute (poate mai putin?). Sunt sigura ca sunt si alte teatre in care situatia nu e asa “dramatica” dar n-am ajuns eu acolo.
      Cine stie ce ne aduce viitorul :-)
      O seara frumoasa.

  • Despre Opera

    Cred că mai degrabă mă miram de mine, relativ la YouTube :)
    Încerc să trag filmul înapoi, spre acum mulți ani când am început să ascult muzica asta. Țin minte că la începutul anilor ’90 se găseau de vânzare, ca solduri, reviste Diapason. la un moment dat, multă vreme după ce le cumpărasem, am început să citesc din ele. Criticii francezi sunt (mai degrabă erau la vremea aia) foarte interesanți, inventivi și foarte ironici. O provocare intelectuală să-i citești.
    Țin minte că la un moment dat am dat peste o cronică a reeditării discului cu Otello de la Met, din 1939. Ce scria acolo, atât de laudativ, m-a făcut să-l caut. Nu știam mai nimic despre opera lui Verdi pe atunci, dar când am ajuns să știu cu ce se mănâncă, am ajuns și eu la concluzia lor, că e o înregistrare incredibil de bună…
    Prima operă văzută pe scenă a fost Don Giovanni la ONB în regia lui Alexandru Darie. Se cânta în limba română :( Îmi aduc aminte că mi-a plăcut Iulia Isaev, care era Donna Anna. Apoi, am văzut Die Zauberflote și am fost pe punctul de a renunța să mai merg vredoată la Operă :D :D :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>