2012-12-07 22.26.08

Din dragoste pentru muzica sau vesnica dilema a melomanului…

In orice facem, inceputurile sunt furtunoase, pasionale, aventuroase. Pentru ca azi e ziua dragostei pe stil occidental si pentru ca marea mea iubire e muzica, imi face placere sa-mi amintesc de toate nebuniile si excesele (da!) pe care le-am facut prin lume de dragul muzicii.

Picture this: in toiul pregatirilor pentru o calatorie “buget” la Londra. C-asa eram noi pe vremea aia: sa facem cat mai multe in 2-3 zile si daca se poate sa nu dam faliment.

Obiectiv principal: “La Fille du Regiment” la ROH. Sa-l aud pe JDF cantand “A, mes amis” era pe lista mea de dorinte operatice. Toate bune si frumoase, s-a mai crosetat si o “Le Nozze…” cu Kwiecien si Schrott plus o scurta oprire la Bath pentru…turism si un concert aniversar Kathleen Ferrier (ca sa punctam si la activitati artistice). Pe vremea aia nu stiam nimic despre ea. Dar nimic.

Linistea mea s-a spulberat cand am accesat programul de la Wigmore Hall: Mark Padmore si Ian Bostridge tineau un recital impreuna exact in aceeasi zi cu “La Fille du Regiment.” Imi plac enorm amandoi. Le-am urmarit programul ani de zile. Nu reusisem sa-i vad. Ma gandesc sa abandonez pe JDF si spectacolul do-urilor. Asa ceva nu mai ai ocazia sa vezi, zice mon entourage. Now what???

Deschid paginile salilor de la ROH si Wigmore Hall, ma uit la ora de incepere, la cat sunt planificate pauzele, studiez planul salilor si pretul biletelor. Identific temporar momentul X (“A, mes amis”), deschid harta centrului Londrei, deschid harta metroului. Masor distante. Stabilesc trasee, pe jos/cu metroul. Calculez timpul. Ma incapatanez sa fiu in ambele locuri. Si fac un plan: un act la opera, o jumatate de spectacol la Wigmore Hall. Cumpar bilete: un standing la ROH si un loc (sa nu radeti) exact langa usa, la Wigmore Hall. Sa ma strecor afara in caz ca lucrurile nu merg conform planului. Si mie mi s-a parut nebuneasca ideea. M-am gandit ca o sa-mi limpezesc gandurile si prioritatile si am sa returnez unul dintre bilete. Si mai multe calcule ulterioare mi-au demonstrat ca n-aveam cum sa fiu in doua locuri. N-a fost chip sa ma decid decat cu cateva zile inainte. Cu greu am renuntat la Padmore & Bostridge. “La Fille du Regiment” a fost senzational. JDF, nu mai vorbesc. Dar mult timp dupa, am regretat ca nu am mers sa-i vad pe tenorii englezi. Stiu, greu de inteles. Poate daca aveti aceleasi preferinte muzicale. Altfel…nu.

Pentru calatoria la Bath ne trezim pe la 5 dimineata, ajungem acolo, bantuim vreo ora ca sa gasim cazarea (e mult pentru un oras mic). Lasam bagaj, punem lucruri frumoase pe noi si plecam la Bath Music Festival, un eveniment cu lectura din scrisorile Kathleen-ei Ferrier si arii din repertoriul pe care l-a cantat ea. Interpretate de o contralto excelenta: Hilary Summers. In pauza evenimentului (era pe la pranz) bem ceai si mancam prajiturele intr-o incapere ca o sufragerie care da intr-o superba gradina. Atat de britanic!

Povestea marii artiste care a fost Ferrier mi-a ramas in suflet. O mare curiozitate s-a nascut atunci. Si, ulterior, o mare admiratie si dragoste pentru vocea ei. Astazi cartea din care s-a citit sta frumos in biblioteca mea alaturi de alte volume despre viata ei plus inregistrarile integrale aparute anul trecut cu ocazia centenarului nasterii. Nicicand n-am fost mai atinsa de vocea cuiva. Si asta nu cred ca se va schimba vreodata.

In ziua cu pricina s-au mai intamplat o inghetata undeva pe langa baile termale, o plimbare. Oboseala se instalase deja dar nu eram pregatiti sa cedam. Trebuia sa vedem tot, sa experimentam tot. Am intrat intr-o biserica unde o doamna tinea o slujba/lectura. Era ceva despre iubire. Intr-un moment pe care nu pot sa-l identific in timp, am adormit. In biserica, pe banca de lemn, pozitia sezut :-) . Ne-am trezit la un moment dat. Cu greu ne-am tinut ochii deschisi pe drumul inapoi. Nici nu era ora 20:00 cand eram deja in pat. Era vara, lumina. Am dormit lemn.

A doua zi inapoi la Londra pentru “Le Nozze di Figaro” cu Mariusz Kwiecien (rar in Almaviva) si Erwin Schrott (Figaro). N-a fost vis, marturie stau 2 fotografii superbe in care sunt cu fiecare dintre ei. Ramase captive in vechiul laptop. Si nu stiu daca le voi mai recupera vreodata.

Raman amintirile, muzica, noile descoperiri. Intre timp am mai facut ispravi similare. Am adormit instant la un Barbier cu JDF si DiDonato la ROH. Pret de vreo 3-4 minute mi s-a rupt filmul, pur si simplu. Tot din cauza oboselii. Dar asta-i alta poveste :-)

5 comments

  • Arabella

    Si eu am fost in situatii asemanatoare!
    Tot felul de nebunii operatice condimentate si cu ceva greve, vulcani, viscole si cancellations.

  • Simona

    Foarte simpatica relatare, draga OO! Eu si eu experiente din astea la activ… De ex., ca sa-mi permit un Wagner la Berlin pe vremea cand eram studenta cu finantele intinse la maxim (am studiat un semestru in Germania), am petrecut o noapte intreaga sub cerul instelat al Berlinului ca n-aveam bani si de hotel!:D

  • Raluca

    Savuroasa povestire! Imi place la nebunie… nebunia ta!
    Totusi, inteleg sa adormi in biserica, dar sa adormi la JDF si JDD… hmmm! Trebuie sa fi fost tare obosita :-)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>