Screen Shot 2015-03-09 at 5.14.20 PM

Una grazia, un certo incanto…

Cred ca sunteti de acord ca orele tarzii din noapte  indeamna la marturisiri. Pentru conformitate, suntem in ziua de Rusalii, la ora 2:49 dimineata cu niste doamne la televizor care poarta pantofi fabulosi. Dar eu tot in cenerentolatmosfera am ramas…

Cand am inceput  eu sa ascult belcanto in mod constant si organizat eram iremediabil vrajita de acrobatiile vocale, de spectaculosul acutelor si al ornamentelor.  Dupa ce a mai trecut ceva vreme (ani, discuri, spectacole) am constatat ca (doar) atletismul vocal nu ma mai incanta atat de tare si ca poate ar trebui sa caut in alta parte: alti artisti, alte spectacole, alte bilete de avion.

Cel mai tare m-am bucurat cand n-a trebuit decat un drum cu metroul la Bucuresti ca sa ascult povestea Cenusaresei.

La vremea la care am facut interviul cu Roxana Constantinescu nu o ascultasem live niciodata. Nu puteam deci sa fac aprecieri in acest sens dar am inteles imediat, citind raspunsurile de mai multe ori, ca e un artist inteligent, cultivat, preocupat si pasionat. Profesionist.

Cu mare naturalete si firesc s-a “plimbat” prin acesta productie: eu am crezut-o cand a calcat rufe, cand a scapat tava pe jos dar mai ales cand incercat sa-si convinga tatal s-o lase la bal – stiti cand, copii fiind, ne rugam de parinti: Da’ ma lasi? Da’ de ce nu ma lasi? Da’ macar o ora, ma lasi? Adorabil!

Vocea ei mi-a placut foarte mult si a fost exact asa cum ma asteptam: frumoasa, plina si cu caracter atat cat sa nu ne ofere un “Nacqui all’affanno…Non piu mesta” la indigo ci o interpretare pe care sa o tii minte cum ca ti-a fost oferita de Roxana Constantinescu cand ai ascultat-o la Bucuresti . In plus, mi s-a parut remarcabila proiectia vocii pe toata durata spectacolui: o “trimitere” catre public egala si constanta indiferent de pozitia, locul pe scena si implicarea fizica in rol. Cel mai probabil suma fericita a inzestrarii native, tehnicii si experientei.

A fost “La Cenerentola”, opera pe care Rossini a inceput s-o scrie in ziua de Craciun si in care a avut incredere mare, in ciuda ecourilor nu tocmai entuziaste de la premiera. Se pare ca i-a spus libretistului sa stea linistit, e convins ca intr-un an impresarii si primadonele se vor bate pe ea! Stia el ce stia. Chiar daca avea doar 25 de ani…

Roxana Constantinescu, backstage, “La Cenerentola” la ONB . Foto@OperaOnline

ro

1 comment

  • michaell

    a fost un spectacol destul de reusit in general avand iun vedere si distributia……………..la fel de reusit a fost si spectacolul din seara urmatoare…..ma refer la Turandot……james lee debut exceptional

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>