Screen Shot 2015-03-06 at 2.52.57 PM

VIORICA CORTEZ, in sfarsit, la Bucuresti!

Absenta Vioricai Cortez din Romania “a durat si a durut”. Cam asta e tot ce pot reproduce cu ghilimele din tot ce s-a spus vineri seara la Sala Radio, la Gala Viorica Cortez. Frumoasa alegere de cuvinte, Marius Constantinescu.

Mie mi-a venit greu sa scriu acest text, chiar si asa, dupa ce am povestit cu multa lume dupa. De cate ori poti sa spui emotie intr-un text? De cate ori poti sa pui semnul exclamarii?

Ca-ntr-o relatie de foarte lunga durata, dar la distanta, ne-am intalnit noi, pe o parte, si Viorica Cortez, pe alta: ca sa ne (re)vedem si sa ne aducem aminte ca afectiunea, admiratia si dragostea sunt tot acolo. Hranite in tot acest timp de foarte rare intalniri (sau deloc), vesti, povesti, carti si discuri. De Internet, care documenteaza cu generozitate cariera Vioricai Cortez.

I-am ascultat si vazut inregistrarile. Am citit cartea. Am ascultat si povestile care nu sunt tiparite, relatate. Dar stiti ce imagini imi vin in minte prima si prima data cand ma gandesc la Viorica Cortez? Privirea intensa. Apoi mainile, nobile si fine. Stiu ca m-a fascinat detaliul mainilor pe care cameramanul insista la un moment dat in faimoasa productie de “Il Trovatore” cu Bonisolli, Zancanaro si Kabaivanska. “Eram frumoasa si subtire” a spus de cateva ori povestind mici anecdote. Pe scena era spectaculoasa, povestesc unii dintre cei cu care a lucrat si care au trimis mesaje inregistrate difuzate pe tot parcursul serii. M-ati dat gata cu Zancanaro!

Fiecare cu impresiile si amintirile lui. Dar, ca un fir rosu, se repeta “animal de scena”. Sintagma, proprie artei spectacolului dar de atat de putine ori avem ocazia s-o umplem de continut. Iata ca sunt artisti ca Viorica Cortez care ne faciliteaza drumul.

Am stat departe, n-am putut sa-i “vad” emotiile, expresiile, starea. Dar n-a fost deloc nevoie de genul asta de proximitate. Le-am primit pe toate, intr-o forma mult mai frumoasa. Viorica Cortez face parte din acei artisti cu o atmosfera personala speciala, aproape palpabila, care umple spatiul prin simpla prezenta. Orice distanta (daca) mai era s-a topit cand a cantat. A deschis propria Gala cantand “Ave Maria” (Caccini) despre care a spus ca ii placea fiicei ei Catalina (pe care a pierdut-o anul acesta). Mi-au tasnit lacrimile pe obraji instant. Apoi, spre sfarsitul serii ne-a oferit “Mon coeur s’ouvre a ta voix” (aria mea preferata). Ce emotie s-a putut lasa in sala. Probabil aici s-au legat si ultimele noduri ale unei plase fine care a unit toata sala, ca intr-o retea: toti conectati la Viorica, toti conectati intre noi. Foarte rar am trait asa sentiment.

Suntem intr-un caz fericit, si foarte rar la noi, in care un spectacol de acest gen reuseste sa faca o reverenta eleganta si emotionanta, fara exagerari si patetisme. Cu distinctie si destindere in acelasi timp. Cu o la fel de eleganta “societate” care a acompaniat pe sarbatorita: Calin Bratescu, Florin Estefan, Leontina Vaduva si Remus Azoitei, Orchestra Nationala Radio si Tiberiu Soare.

Am fost tinuti in suspans cu programul. Pana in seara cu pricina. Lumea era curioasa, eu insami am primit multe telefoane de la operaticii din mon entourage. Stiu ceva? Viorica Cortez o sa cante? Uite ca n-am stiut nimic. Surpriza a fost cu atat mai mare. Satisfactia pe masura. Nu pot decat sa presupun ca e “mana” lui Marius Constantinescu: puse cap la cap – Giordano, Donizetti, Rossini, Saint Saens, Caccini, Sarasate, Massenet, Ceaikoski si sigur m-a scapat ceva (sa-mi trimita si mie cineva un program, v-am spus ca stau prost la unele detalii, emotiile m-au coplesit si pe mine si mi-au afectat memoria!)

Cu un concept in spate, fluiditate, prezentari frumoase si bine temperate, acest spectacol poate fi etichetat, fara rezerve, un produs cultural.

Fiind prezenta la toate evenimentele lor, remarc cu mare satisfactie ca Mihai Stan si Marius Constantinescu se impun ca adevarati producatori de evenimente culturale. Si nu doar organizatori de spectacole. Va felicit din toata inima pentru o seara care nu numai ca a fost superba, muzical vorbind, dar si de mare incarcatura. Bravi!!!!

Acestea fiind spuse, macar la final sa fiu scurta si concisa: Viorica Cortez, te iubim. Si-ti multumim. Sa mai vii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>